Ce se întâmplă cu tinerii care părăsesc orfelinatele?

7969
Ce se întâmplă cu tinerii care părăsesc orfelinatele? - 95d674a4eb85adf92a242f0b46a24d1a.jpg

Articole de la același autor

Au ajuns într-un centru de plasament la vârste fragede, unii chiar la câteva luni de la naștere. Rar se întâmplă să fie măcar vizitați de părinți sau de alte rude, astfel că statul le oferă ocrotirea necesară, ceea ce presupune, după cum se precizează pe pagina web a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Constanța, "suport material, asistență medicală, educație și locuință". Dar ce se întâmplă cu acești copii când ajung la majorat?

Dacă încercările asistenților sociali de a-i reintegra în familie sunt încununate de succes, se întorc în familie. Dar sunt foarte puține aceste cazuri. De altfel, după cum spun reprezentanții direcției, dacă până la vârsta majoratului nu s-a reușit reintegrarea, slabe șanse să se mai întâmple. Prin urmare, trebuie să se descurce singuri, să-și găsească o locuință cu chirie, o slujbă. Ajutorul din partea statului este, de data aceasta, minim.

Este la muncă și merge și la seral
Cosmin este un tânăr de 20 de ani care a trăit, de când își amintește, într-un centru de plasament. Părinții s-au despărțit imediat după nașterea lui, iar el și fratele cu doi ani mai mare au ajuns la o casă de copii din Iași. În 1994, când afaceristul Ion Țiriac a deschis centrul privat "Poiana Soarelui" din Brașov, a fost mutat acolo, împreună cu alți aproximativ 100 de copii. "Condițiile de cazare erau foarte bune, nu era ca în alte centre. Stăteam câte nouă copii într-o vilă, nu era înghesuială precum în alte părți și totul era nou. În schimb, eram bătuți și jigniți și ne amenințau că dacă spunem ceva, ne aruncă în stradă", își aduce aminte tânărul. De altfel, spune că în urma unei astfel de "corecții" a fost mutat de Protecția Copilului într-un centru din Constanța, pentru a fi mai aproape de familie - mama și o mătușă s-au stabilit în județul nostru.
În 2007 a ajuns la Centrul "Ovidiu", unde a locuit până în septembrie 2009, când a primit "revocarea" - termenul utilizat în sistemul de protecțiea copilului care face referire la ordinul prin care copilul sau tânărul părăsește sistemul. Între timp s-a angajat și s-a înscris și la Colegiul Tehnic "Vasile Pârvan", pentru a-și termina studiile. "Lucrez de aproape trei ani la o firmă din domeniul alimentației. Am renunțat la școală vreo doi ani, dar anul trecut m-am ambiționat și m-am înscris din nou. Am avut probleme pentru că cei de la școala din Codlea nu voiau să-mi elibereze foaia matricolă, dar am insistat până am primit-o", ne-a mai mărturisit tânărul.

I s-a cerut să-și lase hainele și prosoapele la centru
De momentul în care a părăsit centrul nu-și amintește cu drag. Pentru că era deja major și avea un loc de muncă, deci avea posibilitatea de a se întreține singur, se temea că i se va spune, din moment în moment, să părăsească centrul. "Mă întorceam cu teamă la centru, în fiecare seară. Singur mi-am găsit de muncă, iar în toamna lui 2009, când m-au anunțat că am fost revocat, tot singur mi-am găsit și gazdă. Nu am primit niciun ajutor din partea celor de la centru, ba chiar mi s-a spus că am o săptămână la dispo-ziție să-mi găsesc unde să stau cu chirie", a mai susținut tânărul.
Jenant a fost și când a trebuit să predea responsabililor centrului toate bunurile pe care le primise, inclusiv hainele, lenjeria și prosoapele. "Primim totul pe bază de proces verbal, iar la plecare trebuie să înapoiem ceea ce aveam de la direcție. Dacă sunt din donații, ne rămân nouă. Eu aveam deja un loc de muncă atunci când am plecat, așa că aveam haine pe care mi le cumpărasem singur, dar cei care nu au, ce fac?", a afirmat fostul beneficiar al sistemului de protecție.
Pentru a porni în viață, statul i-a oferit și un ajutor bănesc - 600 de lei, echivalentul unui salariu minim pe economie. "Cu acești bani trebuia să-mi plătesc chiria. Dar toată lumea cere cel puțin pe două luni înainte, așa că nu sunt suficienți", a adăugat tânărul. La familie nu a apelat nici înainte de a părăsi sistemul de protecție, nici după. A fost în vizită de câteva ori la mătușa care locuiește la Mangalia, dar pentru că a observat că "incomodează", a renunțat să mai meargă.
Spune că se numără printre puținii tineri care provin dintr-un centru de plasament care au reușit să-și păstreze un loc de muncă mai mult timp. Salariul este mic - 600 de lei - abia se descurcă să plătească chiria (acum locuiește într-o garsonieră) și să-și cumpere mâncare, dar vrea să-și termine școala, după care speră să găsească o slujbă peste hotare. Admite că i-a fost greu să se acomodeze cu noua viață - cum să-și drămuiască banii, cum să-și facă de mâncare sau să-și spele singur, lucruri care nu le-a învățat în centru. "Ce știam noi de bani! La Brașov, mai munceam vara în grădina pe care o aveam la centru și primeam 20 de lei după trei luni de muncă", a mai spus tânărul.

Pot fi dați afară din centru, dacă refuză o slujbă
În prezent, în evidențele Protec-ției Copilului Constanța sunt 58 de tineri care au depășit vârsta majo-ratului. Dintre aceștia, 32 de tineri au diverse grade de handicap și vor fi mutați din centrele de plasament pentru copii într-unul de recuperare pentru adulții cu handicap. Dar vor fi, în continuare, în grija statului.
Ceilalți 23 de tineri vor mai rămâne în sistemul de protecție cel mult doi ani după ce-și vor termina studiile, timp în care trebuie să-și găsească o slujbă care să le asigure mijloacele de subzistență. "Legislația regle-mentează până la un anumit punct ce se întâmplă cu tinerii în momentul părăsirii sistemului. Au două opțiuni: dacă au terminat instruirea școlară și există o alternativă, adică o slujbă și un loc unde să stea, atunci pot părăsi sistemul. Dacă, după terminarea studiilor, nu au familie sau aceasta nu poate asigura condițiile nece-sare, au posibilitatea să mai rămână doi ani în sistem. Nu mai târziu însă de împlinirea vârstei de 26 de ani, când se impune să părăsească sistemul de protecție", ne-a declarat Mihaela Creangă, consilier superior Serviciul Rezidențial DGASPC Constanța.
Pe de altă parte, tinerii pot fi dați afară dacă nu respectă regulamentul centrului unde sunt cazați, dacă refuză sau pierd, din vina lor, unul sau mai multe locuri de muncă ori una sau mai multe locuințe unde ar putea sta în chirie. De altfel, Mihaela Creangă a admis că au fost situații când tinerii au refuzat slujbele.
Tinerii sunt încurajați să lucreze, chiar și în perioada studiilor, ne-a spus reprezentanta direcției, iar ajutorul oferit presupune sfaturi cum să-și întocmească un CV, cum să se prezinte la interviuri sau îndru-mări spre bursele locuri de muncă organizate de Agenția Județeană de Ocuparea Forței de Muncă. "Intenția este să învețe să se descurce singuri", a adăugat Mihaela Creangă.

Le este greu să păstreze un loc de muncă
Procentul tinerilor care se angajează prin bursele organizate de AJOFM este mic. Majoritatea se descurcă singuri. "Pe de o parte, angajatorii cer experiență, pe care tinerii noștri nu o au. Sau, își găsesc un loc de muncă, dar le este greu să-l păstreze, pentru că nu sunt obișnuiți să muncească. În centru, mâncarea le este servită în sala de mese, hainele și lenjeria le este spălată. Tot ce trebuie să facă este curățenie în propria cameră și să-și mai spele din lucruri. Când ajung la un loc de muncă, unde au responsabilități stricte, pe care trebuie obligatoriu să le îndepli-nească, nu fac față", a continuat reprezentantul DGASPC.

Trei apartamente pentru "instruirea pentru viață"
Ca o etapă pregătitoare înainte de a părăsi sistemul de protecție, tinerii pot locui într-unul din cele trei apartamente deținute de Protecția Copilului în municipiul Constanța, special destinate "pregătirii lor pentru viață". În aceste apar-tamente, tinerii învață să se gos-podărească singuri: să gătească, să facă curățenie, să-și spele și să-și gestioneze banii din salarii - cei care lucrează, ori din bursele sociale - cei care sunt încă la școală. În prezent, în cele trei apartamente (două au câte trei camere, iar unul are patru camere) locuiesc 14 tineri. Într-un aparta-ment locuiesc patru fete, dintre care una încă este la școală, dar toate lucrează la o firmă de cleaning, iar în celelalte apartamente sunt numai băieți, la fel angajați în diverse locuri (la o benzinărie, în supermarket, în cadrul DGASPC Constanța, unul este alpinist utilitar etc), studenți sau elevi.

Resimt lipsurile financiare
În apartamentul situat în zona Brotăcei locuiesc patru tineri: doi deja angajați, iar doi încă urmează o formă de învățământ. Locuința, deși cu lucruri vechi - au fost achiziționate de direcție în 2001 și de atunci nu au mai fost înlocuite - este curată. Cei doi tineri pe care i-am găsit acasă ne-au spus, cu mândrie, că ei au văruit, au vopsit ușile și au făcut reparațiile necesare.
Andrei Mihai D. are 24 de ani și locuiește, de aproximativ șase luni, în acest apartament. Este student la Horticultură și este în plină sesiune. Nu are nicio restanță până acum și vrea să termine astfel anul. A mai lucrat în timpul verii, dar în prezent este mai concentrat pe învățătură. Colegul lui de cameră este angajat al DGASPC Constanța și a început să-și achiziționeze, din salariu, aparatele electrocasnice pentru atunci când se va muta. Este logodit și vrea să fie pregătit când va începe viața de familie. Un alt locatar al apartamentului, M., spune că a lucrat în mai multe locuri, fără a le spune însă patronilor sau colegilor că provine de la o casă de copii. "Suntem priviți cu suspiciune, când află că suntem de la centrul de plasament", s-a justificat tânărul. Acum vrea să-și termine liceul. Direcția plătește întreținerea și energia electrică la cele trei apartamente și le asigură tinerilor hrana și restul bunurilor necesare. Tinerii care nu lucrează au un venit foarte mic - o sumă de 28 de lei pe care o primesc lunar, așa numiții "bani de buzunar" din partea direcției pe care îi primesc toți copiii din centre și bursa socială de la școală - cu care trebuie să se gospodărească. Pentru cei care lucrează însă, salariul le rămâne lor. Lipsurile financiare cu care se confruntă instituția au început însă să se facă resimțite: tinerii spun că nu au mai primit butelie de aragaz, produse pentru igiena personală sau a apartamentului de câteva luni și sunt probleme și în ceea ce privește mâncarea. Nu au mai găsit de ceva vreme morcovi, ceapă sau pește. La fel, primesc foarte rar fructe proaspete. Ceea ce nu primesc, cumpără din banii lor.

Li se pierde urma încă din primele trei luni
La plecarea din centru sau din apartament, tinerii primesc cei 600 de lei prevăzuți de normele legale. De asemenea, cei care au împlinit 18 ani după 2008 primesc și câteva alocații restante. "Până în 2008, copiii din centrele de plasament nu primeau alocații. În prezent, primesc, la fel ca toți copiii, 42 de lei pe lună, bani care sunt puși într-un cont și pe care îi primesc în momen-tul în care părăsesc centrul", a afirmat Mihaela Creangă.
Teoretic, după ce pleacă din centru, ar trebui să fie "monitorizați" încă trei - șase luni: unde locuiesc, unde muncesc și dacă au probleme. Practic, li se pierde urma mult mai devreme, ne-au spus angajații DGASPC. "Se mută și nu mai trec pe la centru decât pentru a-și vedea prietenii. Mai sunt cazuri când vin să ne ceară ajutorul, pentru a obține diverse acte sau pentru o slujbă, dar în rest parcă nu vor să se mai știe nimic despre ei", a adăugat Mihaela Creangă. Legislația nu impune o urmărire a evoluției lor și nici măcar existența unui serviciu care să le mai ofere, cel puțin pentru o perioadă, consiliere. Așa se face că, în prezent, nu există nicio statistică la nivelul Constanței sau a țării, nu se știe câți dintre tinerii care au crescut în centrele de plasa-ment sunt angajați și care este situa-ția lor familială. Asistenții sociali mai știu despre ei fie ce află de la alții, fie pentru că îi mai întâlnesc pe stradă.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.9977 secunde