Concedierea asistenților personali le trimite pe persoanele cu handicap înapoi în aziluri

Săptămânal, la Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța se primesc solicitări de reinstituționalizare a persoanelor cu handicap. Este vorba despre adulți și copii bolnavi pe care nu mai are cine să îi îngrijească după ce asistenții personali au fost trimiși în șomaj. Rând pe rând, oamenii care le-au întins o mână de ajutor în schimbul unui salariu lunar minim pe economie sunt nevoiți să îi abandoneze în instituțiile statului și să își caute un alt loc de muncă. Pe unii nu îi lasă sufletul, dar alții nu au încotro, altfel riscă să moară de foame și ei și persoana cu handicap pe care o au în îngrijire.
"Din păcate, din cauza disponibilizărilor în rândul asistenților personali, ne confruntăm cu cereri de reinstituționalizare. Oamenii nu mai au bani. Nu au din ce să trăiască. Sunt situații disperate. Sunt persoane care nu au niciun grad de rudenie cu cei pe care îi îngrijesc. Până acum măcar asistentul avea carte de muncă, derula un contract, acum însă trăiesc cu toții din șomaj. Dar când se va termina și acesta nu se știe ce va fi", a declarat, pentru "Cuget Liber", purtătorul de cuvânt al Direcției Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, Roxana Onea.

Fără rectificări de buget
Măsura de disponibilizare a asistenților personali a fost luată în multe localități ale județului încă din luna mai, urmare a unei adrese a Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a județului Constanța. Prin documentul respectiv, datat din 28 aprilie 2010 și semnat de trezorierul șef Laurențiu Mateizer, "se sugerează" tuturor consiliilor locale trimiterea în șomaj a însoțitorilor persoanelor cu handicap. Măsura este motivată de faptul că "suma alocată de la bugetul de stat pentru finanțarea drepturilor însoțitorilor persoanelor cu handicap, în acest an, a fost insuficientă, reușind să acopere doar câteva luni din anul 2010, și, în condițiile în care nu știm dacă va avea loc vreo rectificare bugetară".
În ciuda tuturor protestelor și memoriilor trimise de zece organizații nonguvernamentale care și-au oferit sprijinul asistenților personali, dar și de către conducerea DGASPC, către toate instituțiile statului, "recomandarea" și disponibilizările au rămas în vigoare. "Nu s-a întâm-plat absolut nimic. S-au primit unele răspunsuri, dar nimic concret. Nici la rectificarea bugetară nu au fost suplimentate sumele. Însă trebuie să se întâmple ceva pentru că în câteva luni se termină șomajul și atunci, cu siguranță, va fi o avalanșă de solicitări de reinstituționalizare", a precizat Roxana Onea.

Cheltuieli mai mari
Dincolo de impactul psihologic pe care, cu siguranță, îl are asupra unei persoane cu handicap, mai ales copil, părăsirea locului pe care până acum îl considera cămin și internarea într-un centru, economia financiară practic nu există. "Cheltuielile sunt mult mai mari atunci când o persoană cu handicap este instituționalizată decât dacă ar fi în îngrijirea unui asistent. Mai mult decât atât, în loc de salariul acela minim de 450-500 de lei pe lună, se plătește indemnizația de șomaj care are cam tot aceeași valoare, plus indemnizația de 534 de lei acordată persoanelor cu dizabilități și nici nu se mai încasează contribuțiile sociale aferente fiecărui angajat. Practic, nu se face economie, ci se cheltuiește mai mult de la buget", a adăugat Roxana Onea.

Spitalizare pe bani
Potrivit acesteia, pe lângă cartea de muncă și celelalte drepturi conferite de statutul de angajat, asistenții personali au pierdut dreptul de a se interna gratuit într-un sanatoriu de recuperare sau chiar într-un spital, alături de persoana pe care o au în îngrijire. "În cazul unui copil cu un handicap, care are nevoie de recuperare, părintele, adică asistentul personal, trebuie să se interneze cu el, pentru că nu îl poate lăsa singur. Însă trebuie să-și plă-tească internarea. Păi din ce bani să poată plăti omul respectiv când el nu mai primește decât indemnizația de handicap? Deci va renunța la terapia de recuperare. Același lucru este valabil și dacă persoana cu dizabilități are o problemă de sănătate și este nevoie de spitalizare într-o unitate sanitară", a explicat reprezentantul DGASPC.