Copii pe care nu are cine să-i țină în brațe când plâng

În salon este liniște. Sunt cinci copilași de până într-un an, dar niciunul nu gângurește și nici nu plânge. Privesc mirați și încearcă, din când în când, un zâmbet. Pe ei nu-i plimbă nimeni prin parc, nu îi leagănă pe picioare și singurele hăinuțe pe care le au sunt date de pomană. Încă de la naștere, au stat mai mult în pătuțurile de fier din maternitatea Spitalului Județean Constanța decât în brațele mamei.
Cadrele medicale spun că, teoretic, micuții nu sunt abandonați. Părinții îi aduc la spital pentru diverse probleme de sănătate și îi "uită" aici. Revin după trei - patru săptămâni, de multe ori după ce au fost căutați de asistentele sociale, pentru a-i lua acasă. Îi țin însă doar câteva zile, după care îi readuc la spital, fie pentru că micuții tușesc, fie pentru că au făcut din nou diaree. Și își reiau locul în salonul destinat lor. Doar pătuțul în care sunt culcați mai diferă. Asistentele și infirmierele mai trec pe la ei, îi iau în brațe, dar timpul nu le permite prea mult - sunt doar două sau trei asistente, pe toată secția.
"Procedura" se repetă aproape lunar. "Sunt copii cu mari probleme familiale, săraci. Unii copii provin din familii care nu au locuințe, trăiesc la ghenele de gunoi și nu au cu ce-i hrăni. Nu au probleme de sănătate, dar sunt ținuți în spital pentru a lua în greutate, pentru că cei mai mulți au suferit de distrofie la naștere", ne-a spus dr. Florian Stoian, purtătorul de cuvânt al spitalului. În prezent, în cele două secții de pediatrie ale unității sanitare sunt opt bebeluși, toți cu vârste sub un an, consi-derați "cazuri sociale".

Trei săptămâni în spital, trei zile acasă
Alexandru a împlinit de curând un anișor de viață și este "seniorul" din salon. A învățat să stea în picioare ținându-se cu mănuțele de bara de fier a pătuțului și o recunoaște mai degrabă pe asistenta care îl ia în brațe când îl dor dințișorii decât pe propria mamă - care vine doar când trebuie să ia alocația lui, spun cadrele medicale. Părinții sunt din Tuzla și din cei șase copii pe care îi au, doar pe cel mare, de 16 ani, îl au lângă ei. Restul au ajuns în centrele de plasament și, mai mult ca sigur, același viitor îl va avea și Alexandru.
Melec a împlinit o lună de la naștere în spital. Mama ei este din Cumpăna și a ținut-o acasă în primele două săptămâni de viață, după care a adus-o la spital. De atunci, nu a mai venit să o viziteze măcar. Este un copil frumos, grăsuț și cuminte. Povești asemănătoare au și Eugen (nouă luni), Ana-Maria (nouă luni) sau Ismail (trei luni).
Cât privește ce le rezervă viitorul, cadrele medicale spun că sunt cazuri în care părinții vin și-i iau acasă, odată ce s-au mărit. De cele mai multe ori, însă, ajung în centrele de plasament.

Mai puțini copii abandonați
Numărul copiilor abandonați în maternitatea din Constanța este în scădere, comparativ cu anii trecuți, spun cadrele medicale, dar și asistenții sociali de la Protecția Copilului. Astfel, dacă în prima jumătate a lui 2009 au fost abandonați 17 copii în maternitatea Spitalului Județean, de la începutul anului în curs sunt în grija asistentelor 8 micuți. Prima grijă a asistenților sociali este de a-i reintegra în familii, dar dacă nu se poate, se impune o măsură de protecție socială.
Ținerea copiilor într-o instituție, orfelinat sau spital, departe de mediul familial, are efecte negative asupra psihicului copiilor. Aceștia pot avea întârzieri în dezvoltarea socială, fizică, emoțională și chiar prezintă un risc crescut de îmbolnăvire.