Cum poți să scapi de ratele uriașe la creditul în franci elvețieni

"În anul 2005, când ne-am căsătorit, am închiriat un apartament cu trei camere. Doi ani mai târziu, proprietarul apartamentului în care stăteam ne-a anunțat că vrea să îl vândă. Am hotărât să îl cumpărăm noi și am luat la rând toate băncile pentru un credit. Ni s-a spus că nu ne încadrăm pentru un împrumut în lei sau în euro, dar ni s-a propus varianta francilor elvețieni. Am fost sceptici inițial, dar ofițerul de credit a fost foarte convingător. Așa că am luat împrumutul și am cumpărat apartamentul. Acum ne aflăm în situația să îl pierdem, pentru că ratele s-au dublat și nu mai putem să ne descurcăm", ne-a povestit Mihaela S., din Constanța.

Femeia a încercat restructurarea creditului, dar s-a trezit cu o sumă și mai mare de returnat și o dobândă crescută cu 3 la sută. Aceeași problemă a întâmpinat-o și o altă familie, care, însă, a dat în judecată banca și a reclamat neregulile.

"Instanța a desființat restructurările, reținând că acele clauze contractuale contestate nu au fost exprimate clar și inteligibil, nu au fost negociate cu consumatorii și au adus un dezechilibru major asupra acestora. De asemenea, instanța susține că banca nu a putut arăta că a existat o negocierea la semnarea contractului, așa cum legea îi cere să probeze, contractul fiind unul preformulat, de adeziune", explică avocatul Marius Coltuc.

Apoi, clauza de dobândă a fost clar în defavoarea consumatorului, din moment ce banca nu a explicat metoda de variație a dobânzii și că rata era, practic, la discreția ei, arată instanța, fiind încălcate prevederile Ordonanței nr. 21/1992 și ale Legii nr. 193/2000, care stabilesc că variația dobânzii trebuie să fie clar precizată în contract, verificabilă și în afara voinței profesionistului.

Instanța desființează clauzele din contract

Mai departe, instanța a decis să nu elimine total clauza de dobândă din contract, ci a dispus recalcularea având ca bază formula descrisă de OUG nr. 50/2010, care trebuia să ducă la transparentizarea costurilor contractuale, dar a avut efecte nefaste pentru românii cu credite. În loc să aplice referința Libor din 2010 (0,19%) - la minimele ultimelor decenii la acel moment - pentru calculul marjei de dobândă a creditului contractat în 2008, așa cum au procedat multe bănci, instanța a decis să ia în calcul Libor de la momentul acordării creditului.

De asemenea, instanța desființează celelalte clauze care dau dreptul băncii de a alege dobânda și constată că aceasta a procedat împotriva legii când a crescut marja de dobândă cu ocazia restructurărilor creditului, pentru că legea nu îi dădea dreptul decât să scadă o marjă fixă.

Avocații sunt de părere că acționarea în judecată este o soluție care ar putea ajuta persoanele care au contractat credite în franci elvețieni. Însă, acest lucru presupune, evident, alte cheltuieli pentru bieții oameni care deja sunt împovărați de rate uriașe.