Dumneavoastră dormiți bine?

Mirela Coman

Sâmbătă 12 aprilie 2008, la marginea Constanței, în urmă cu doar câteva zile.

O fetiță de 6 ani a fost ucisă de o haită de câini comunitari, sălbăticiți.

Au scris ziarele câte ceva, au dat televiziunile câte ceva, au vorbit oamenii pe ici-pe colo câte ceva. Primarul Constanței a spus ca nu are ce face, nu are soluție. Direcția de Ecarisaj din Primărie nu a zis nimic. Firma de Ecarisaj angajată să gestioneze problema câinilor comunitari nu a zis nimic.

Le propun celor care citesc aceste rânduri un exercițiu de conștiință: întoarceți-vă în timp și amintiți-vă ce făceați sâmbătă 12 aprilie 2008, pe la orele 18-19…

Poate că erați undeva prin Constanța, pe drum de la serviciu spre casă, sau într-un magazin, sau în fața unui computer pe Internet, sau vă plimbați prin parc. Sau vă uitați la copilul dumneavoastră cât a crescut, ce a mai învățat nou din ziua de viață trăită…

Exact în acel timp, undeva la marginea Constanței, la distanțe de kilometri de dvs., o fetiță de 6 ani era sfâșiată de o haită de câini comunitari.

CÂINII AU ATACAT-O, MAI MULT CA SIGUR CĂ FETIȚA A STRIGAT DUPĂ AJUTOR, A ȚIPAT, A URLAT, S-A ZBĂTUT ATÂT CÂT SE POATE ZBATE UN COPIL DE 6 ANI, CARE NU ARE MULTĂ FORȚĂ…

Dar până la dumneavoastră nu se auzea nimic, cerul de deasupra orașului era senin, aerul nu avea nimic sufocant în el…

CÂINII AU DOBORÂT COPILUL - PENTRU SPAIMA TRĂITĂ NU ȘTIU CUVINTE SĂ ÎNCERC DESCRIEREA -, L-AU PUS LA PĂMÂNT, ȘI-AU ÎNFIPT COLȚII ÎN JUGULARĂ ȘI SÂNGELE A ȚÂȘNIT…

Florile plantate recent în Constanța nu și-au scuturat petalele, telefoanele mobile nu și-au pierdut soneriile vesele, luminile au rămas aprinse…

CÂINII AU ÎNCEPUT SĂ MĂNÂNCE DIN BIETUL COPIL, I-AU MÂNCAT URECHILE, NASUL, BUZELE, ȚESUTURILE MOI, I-AU MÂNCAT CARNEA DE PE BRAȚE, DE PE PIEPT, CARNE TÂNĂRĂ, FRAGEDĂ, CALDĂ ÎNCĂ… OCHII I-AU RĂMAS ÎN CAP, SPUNE RAPORTUL LEGISTULUI…

În Constanța oamenii vorbeau despre vreme, despre week-end, campania electorală aproape a început.

Apoi, de a doua zi, vestea a ajuns, lumea a aflat, și-a făcut cruce, a spus câte ceva. Câte ceva.

Și? Și nimic. Și TĂCERE.

Fetița a fost înmormântată. A intrat în pământ. Dar și aici, afară, e la fel de multă TĂCERE precum acolo la ea, în mormânt.

Oamenii s-au revoltat în sinea lor sau puțin și-n afara lor. Aflaseră că la marginea Constanței se poate ucide ca-n jungle. Sângeros, sub cota zero a civilizației, mai cumplit decât poate imaginația să cuprindă.

Autoritățile au vorbit puțin, presa a vorbit puțin, apoi s-a făcut TĂCERE. O tăcere care, pe mine una, nu mă prea mai lasă să dorm noaptea. Și dacă dorm, nu dorm bine.

Îmi refuz imaginea fetiței care a murit devorată de animale la marginea orașului în care trăiesc.

Orașul în care îmi cresc copilul, muncesc, plătesc taxe, eu ca și dvs., ca și părinții fetiței mâncate de câini.

Dar, spuneam, a trecut o săptămână și din copilul de șase ani a rămas doar numele scris pe o cruce înfiptă în pământ.

Întrebări: Cât valorează viața unui copil de șase ani? (Chiar dacă nu e copilul nostru…)

A cui e responsabilitatea de "asigurare" a cadrului potrivit să fie posibilă această crimă?

De ce am crezut în ‘89 că democrația înseamnă să ne exprimăm tare, direct, liber, opiniile? SĂ NE CEREM DREPTURILE? SĂ AVEM DEMNITATEA DE A NE ADUNA ȘI A PROTESTA?

Ce rămâne după întrebări: În Constanța anului 2008, la marginea orașului, un copil de 6 ani a murit mâncat de câinii comunitari.

În rest, este TĂCERE. Care e cu atât mai mare cu cât sunt mai mulți cei care TAC.

Constanța trăiește în TĂCERE. Nici moartea în forma ei cea mai primitivă, de vânătoare, nu a reușit sa spargă TĂCEREA.

Tăcerea în care sufletul putrezește, în care conștiința adună mocirla, în care diavolul ne leagănă să dormim netulburați noaptea…

Mențiune: Haita de câini ucigași este în libertate. Somn ușor, Constanța!

Sursa: ConstantaBlog.info