Experiența impresionantă a unei mămici din Constanța. ”Este nedrept cât de mult este hulit Spitalul Județean”

O mămică din Constanța povestește clipele de groază prin care a trecut, când a aflat boala de care suferă copilul ei, dar și experiența pe care a avut-o în Spitalul Județean din Constanța.

Boala copilului de nouă ani a acționat tăcut, nu a dat semne grave, iar mămica a tratat-o ca pe o banală febră, până în ziua în care, brusc, băiatul a ajuns de urgență la spital. Vestea că acesta avea glicemia 480 și diabet la debut a venit ca un coșmar pentru familie. „Au fost momente de coșmar, când copilul era cu masca de oxigen și o trăgea de față, spunând că nu are aer", relatează femeia despre momentele în care și-a văzut copilul neputincios, pe patul de spital.

Cu toate acestea, la secția de terapie intensivă din Spitalul Județean, băiatul a fost preluat de cadrele medicale, despre care mama povestește că sunt oameni minunați, cu adevărat implicați, în ciuda vorbelor răspândite despre spital. „Am dat peste oameni minunați, cu adevărat implicați, cărora le mulțumesc din suflet, care au stat lângă copil și au făcut tot ce le-a stat în putință că să-l salveze și mulțumesc că aici doamnelor doctor Mihai Cristina și Chisnoiu Tatiana, precum și doamnelor asistente de pe secție. Foarte atente, vorbeau frumos, veneau la el din ora în ora, mi-au explicat și învățat cum să calculez porțiile, care sunt carbohidrații lenți și cei rapizi, cum să fac insulină, multe-multe lucruri. "

După mai multe zile de stat în spital, băiatul si mama sa au ajuns amândoi acasă, sănătoși, copilul fiind în continuare monitorizat de medicii care au avut grijă de el. Mama spune că a primit senzori, glucometru și insulină complet gratuit pentru a-și trata copilul acasă, dar subliniază faptul că, cel mai important este că în aceste momente beneficiază de consiliere din partea cadrelor medicale. „Doamnele doctor ne-au dat numărul de telefon pe care discutăm orice problemă apărută, ne consiliază și acasă, ceea ce este vital. "

„În ciuda vorbelor care se tot aud despre Spitalul Județean Constanța, mămica povestește că a avut parte de o experiență plăcută, în ceea ce privește mâncarea primită și curățenia din secția unde a fost interantă alături de copilul său. „Mâncarea în spital a fost bună și foarte bună, porții generoase, era curat…. Este nedrept cât de mult este hulit Județeanul, nouă ne-a salvat viața. "

Bună ziua! Mămici, vreau să va avertizez asupra unui risc tot mai întâlnit la copii, care acționează tăcut, că să nu pățiți că noi.

Acum o săptămână, duminică, copilul de nouă ani mi-a spus că nu se simte prea bine. Nu a putut să dea alte detalii, dar având sora cu gripă în casă am crezut că sigur a luat și el de la ea și i-am dat Fervex.

Pe la prânz, ne-a spus că nu mai poate să respire prea bine, moment în care am plecat cu el la spital. Cu groază am aflat acolo că avea glicemia 480 și diabet la debut.

Au fost momente de coșmar, când copilul era cu masca de oxigen și o trăgea de față, spunând că nu are aer.

Avea o acidoza foarte mare, era deshidratat, limba încărcată cu o materie albă, pentru că glicemia fusese crescută pe parcursul mai multor zile și era aproape de comă. Au fost momente terifiante, nu vă doresc să simțiți ce am simțit eu. Copilul era moale, nu mai putea nici să vorbească. Nu a avut simptome de diabet, nu mânca mult, nu urina excesiv noaptea, singurul lucru care îmi dăduse de gândit era că spusese cu o zi înainte că oricâtă apă bea tot îi este sete și aveam de gând să-l duc la analize. Nu am mai apucat, pentru că a venit acest coșmar peste noi.

Din fericire la terapia acută (et.8) în Spitalul Județean am dat peste oameni minunați, cu adevărat implicați, cărora le mulțumesc din suflet, care au stat lângă copil și au făcut tot ce le-a stat în putință că să-l salveze și mulțumesc că aici doamnelor doctor Mihai Cristina și Chisnoiu Tatiana, precum și doamnelor asistente de pe secție. Foarte atente, vorbeau frumos, veneau la el din ora în ora, mi-au explicat și învățat cum să calculez porțiile, care sunt carbohidrații lenți și cei rapizi, cum să fac insulină, multe-multe lucruri. Ne-am externat joi, acum suntem bine, acasă, cu 4 injecții de insulină pe zi, dar fericiți că suntem cu copilul viu acasă. Doamnele doctor ne-au dat numărul de telefon pe care discutăm orice problemă apărută, ne consiliază și acasă, ceea ce este vital. Am primit și senzori, glucometru și insulină, gratuit. Mâncarea în spital a fost bună și foarte bună, porții generoase, era curat…. Este nedrept cât de mult este hulit Județeanul, nouă ne-a salvat viață.

Așa că va rog, aveți grijă la acest monstru tăcut, diabetul tip 1. ”, este mesajul integral transmis de femeie pe Facebook