Fac rând la coada supraviețuirii: "Nici noi nu știm cum putem trăi așa"

Deși cantina se deschide la ora 11.30, oamenii se adună în fața ușii de la primele ore ale dimineții, protestând că nu sunt lăsați să intre mai repede. Majoritatea bătrâni, dar și persoane cu dizabilități, femei cu copiii de mână sau bărbați în toată firea, apți de muncă, toți așteaptă cuminți la rând, cu o caserolă în mână și cu o pungă în cealaltă, să-și primească porțiile. "În acest moment, sunt 370 de beneficiari pe zi la Cantina de Ajutor Social Constanța, iar capacitatea maximă a cantinei este de 400 de oameni. Noi avem capacitatea maximă, dar se mai întâmplă ca oamenii să mai lipsească. Beneficiarii sunt persoanele în vârstă, cu pensii sociale, persoanele cu diferite dizabilități, familiile fără venituri și familiile cu copii mulți. Anul trecut, o porție de mâncare era 6 lei, iar anul acesta, conform legislației, s-a făcut 12 lei. Zilnic, fiecare persoană își ridică mâncarea pe bază de semnătură", a precizat Daniela Ou, șeful Serviciului.

Oamenii sunt atenți doar la bărbatul înalt și impunător, care păzește ușa și care e de neclintit. Acesta le explică că în cantină pot intra doar câte trei persoane. E o regulă pe care o știu toți, dar nu prea o respectă, pentru că din cauza bolilor și a foamei devin irascibili și nerăbdători. În privirile lor se citește tristețea, neputința și resemnarea. 

Leontina Vienescu, în vârstă de 62 de ani, spune că suferă de patru boli și de anul trecut vine în fiecare zi la cantină, deoarece din pensia de 320 de lei abia reușește să-și achite facturile și să-și cumpere medicamentele. Palidă, spășită și cu vocea tremurândă, femeia abia se mai ține pe picioare, dar nu-i face nimeni loc să intre printre primii. "Soțul meu a murit, iar copiii sunt la casele lor, cu problemele lor. Eu încerc să mă descurc cum pot. Sufăr de patru boli și numai eu știu cum supraviețuiesc", spune bătrâna. 

La câțiva pași de ea, o altă femeie povestește că sunt zile în care mănâncă doar mâncarea pe care o primește de la cantină și se bucură că porțiile s-au făcut mai mari, iar bucatele mai bune. 

"Ne bucurăm foarte mult pentru mâncarea pe care o primim zilnic, pentru că nu avem încotro. Eu sunt singură. Am avut un frate, dar a murit și am rămas singură. Toți cei care vin aici sunt oameni necăjiți. Partea bună e că s-a mărit cantitatea porțiilor de mâncare și chiar nu avem de ce să ne plângem", a povestit femeia. 

În mulțime am zărit-o și pe Paraschiva Găină, o altă pensionară, care ne-a povestit că vine la cantină ca la serviciu, zilnic, de mai bine de cinci ani. După 20 de ani de muncă, femeia are o pensie care abia trece de 300 de lei și un soț bolnav, care se află pe punctul de a se pensiona. Și ea se bucură că mâncarea este mai multă și mai gustoasă, însă este tristă că trebuie să-și trăiască bătrânețea în condiții atât de grele. 

"Am fost șoferiță și ospătăriță, iar soțul meu, frizer de meserie, are 65 de ani, și iese anul acesta la pensie, însă până va primi pensia va mai dura vreo patru luni. Este bolnav, are psoriazis și n-am reușit să-i fac pensie de boală", a povestit Paraschiva Găină. 

După ce bucătăresele cantinei le umplu caserolele cu mâncare, oamenii se fac repede nevăzuți, iar a doua zi o iau de la capăt, pentru că duc o luptă de supraviețuire, iar mâncarea de la cantină e un lux pe care nu și-l permit să-l piardă.