Fostul preot Gheorghe Stoica şi-a transformat casa într-un muzeu în aer liber

Pe strada Salonic, la numărul 10, din Constanța, stă semeață o casă care atrage toate privirile prin culoare, design și detalii, dar adevărata surpriză o descoperi abia când te apropii. La poarta casei, vizitatorii sunt întâmpinați de o bibliotecă în aer liber, cu sute de volume. Cărți pentru toți cei care în drum spre plajă vor să se delecteze cu titluri bune. Biblioteca a fost amenajată cu un mesaj simplu: „Ia o carte, citește-o, dă-o mai departe.” Ideea îi aparține fostului consilier local și preot Gheorghe Stoica, pentru care cultura e ceva ce se dă mai departe, nu se ține sub cheie.

„Am un interes foarte mare cu aceste cărți. Oamenii spun: Domnule, o trimit înapoi. Eu le răspund: Nu o trimite! Dar de ce? Pentru că exist în viața ta. Te uiți acasă, de unde o am pe asta, mă? De la Constanța! Nu valoarea în sine mă interesează, ci că exist în viața dumitale, ceea ce pe mine mă interesează și îmi place foarte tare", a declarat Gheorghe Stoica, fost consilier local și fost preot, proprietarul casei.

Și nu puțini sunt cei care au prins mesajul și se bucură de colțul de lectură din buza mării. Unii au lăsat chiar mesaje de suflet într-un caiet pus special la dispoziție de proprietar.

Dar adevărata comoară se află în curtea casei: o colecție impresionantă de bibelouri, peste 400, adunate cu răbdare, ani la rând. Figurine de porțelan, lucrate manual, animale, mașini, îngerași, toate expuse în aer liber, printre flori și umbrele unei verande pline de amintiri.

„Să luăm ceva de aici la întâmplare. Păi, plasa asta poate să fie făcută la mașină? Asta este făcută manual la Turda. Uitați-vă la coroniță, cât a lucrat muncitoarea aia la ea, pentru ca altcineva să o arunce că nu se mai poartă. Eu le-am strâns dintr-un fel de revoltă. Adică ce nu-ți mai place? Adică tot ce a fost înainte e urât? Păi nu e urât, că este istoria noastră! Stăteau mamele noastre sau surorile ca să cumpere un bibelou la magazinul Tomis de noaptea. Avea 1200 de lei salariu și dădea și ea pe un bibelou 600 de lei, jumătate de salariu, să aibă și ea în casă un bibelou, în sufragerie, în vitrină. De-a lungul timpului, s-au tot strâns și trecând foarte mulți turiști pe aici am zis, ia stai, că litoralul nu înseamnă numai plajă, șezlong și umbrelă, mai înseamnă și ceva care să pună culoare în ochi", ne-a povestit Gheorghe Stoica, proprietarul casei.

Și dacă ai noroc să-l găsești acasă pe domnul Stoica, așa cum ni s-a întâmplat nouă, te va însoți într-un tur prin casa-muzeu, construită în anul 2010. Toate ideile despre design, proiectare și amenajare aparțin soților Stoica. O altă comoară în stilul Gaudi este reprezentată de un perete din mozaic, realizat din resturile de la construcția casei.

„Ne gândeam ce facem cu resturile și am zis hai să gândim cultural. Și din aceste resturi am dat semnificații peste tot, ochiul, înțelepciunea, prin bufniță, peștele și tot așa plin de forme. Nu am lucrat decât cu materii de pământ, naturalul, pământul, metalul și atât. Nu găsiți nicio bucată de marmură. Avem de la piatra care a rămas de la casă și cărămida folosită la construcție. Tot ce vedeţi aici este făcut de mine și de soție. Ce visam noaptea desenam dimineața cu scântei, adică dimineața începea circul. Unu’ vrea așa, unu’ vrea așa, eu sunt Berbec, soția este Taur. Îți dai seama scandal! Şi puneam angajații la vot, iar la copii, șapca cu bilete. Şi făceau aşa un echilibru între noi și a ieșit nebunia asta! Şi noi ne minunăm de unde a ieșit", ne-a mai povestit fostul consilier local.

Într-un oraș care se schimbă de la o zi la alta, casa lui Gheorghe Stoica e o filă de poveste păstrată între ziduri, bibelouri și cărți cu suflet. Un muzeu viu, aproape de mare, care așteaptă să fie descoperit.