Aproape fiecare copil se naște și crește cu un laptop, o tabletă sau un smartphone în brațe, însă acest stil de viață tinde să genereze mult mai multe cazuri de depresie și nefericire decât ne putem imagina.
Majoritatea părinților oferă gadget-uri copiilor lor pentru a-i ține ocupați, cuminți, sperând că doar astfel pot avea și ei timp pentru treburile curente. Din păcate, acest model nu a făcut decât să adâncească ruptura de relaționare și cea emoțională dintre părinți și copii, cei din urmă găsindu-și refugiu în lumea virtuală, oferit de aceste dispozitive.
"Observ tot mai mulți copii care nici măcar nu se mai bucură atunci când se joacă pe aceste dispozitive, pur și simplu intră în transă și rămân acolo pentru ore bune. Tehnologia nici măcar nu mai reprezintă un mijloc de divertisment pentru majoritatea copiilor, ci o încercare disperată a lor de a umple un gol. Observ multe situații în care părinții pleacă de acasă și lasă copilul în fața unui ecran, fără supraveghere, singur, să se descurce pe cont propriu. Iar acest lucru se întâmplă de la o vârstă tot mai fragedă, încă din perioadele cele mai importante pentru dezvoltarea psiho-emoțională a copilului. Pe de-o parte este de înțeles nevoia de timp liber a părintelui din societatea actuală, majoritatea fiind ocupați cu munca, proiecte care îi solicită deja foarte mult, oboseală ș.a.m.d. Cu toate acestea, prin acest gest de a lăsa copilul în fața unui ecran (televizor, laptop, tabletă ori telefon), nevoile copilului ajung să nu mai fie împlinite. Copilul poate începe să se simtă neglijat, respins, abandonat, uitat ori neimportant în ochii părinților săi dacă nevoia acestuia de conexiune va fi ignorată", afirmă psihologul Andra Tănăsescu.
Copiii au ajuns să cerșească atenția părinților
Specialistul afirmă că, în acest context, micuții au tendința de a adopta două tipuri de comportamente. În primul rând, acesta va face tot posibilul să primească atenție și afecțiune din partea părinților. În această situație, care este pe de-o parte ceva mai bună, copilul începe să se manifeste în diferite feluri, având intenția de a capta atenția celor care îl îngrijesc (părinți, bunici etc). Poate începe să țipe foarte tare când se joacă, să alerge prin casă ori să spargă lucruri. În această etapă copilul va folosi tot ce-i stă la îndemână pentru a atrage atenția și a primi ceea ce are nevoie.
"Este important să realizăm că un copil nu are cunoștințe despre modurile pe care le folosim noi, ca adulți, pentru a exprima ce simțim. Va alege, așadar, orice metodă crede el că poate atrage atenția cel mai bine. Comportamentele unui copil «rău, obraznic», cum sunt descrise de cele mai multe ori, sunt de fapt încercări ale acestuia de a transmite că are nevoi neîmplinite. Sunt doar moduri prin care el cere atenția și iubirea părinților săi. Acum este momentul cel mai important în care părintele trebuie să îi ofere atenție copilului, să facă ce îi spune și să-i ofere timpul și răbdarea de care are nevoie", spune psihologul.
Un copil neglijat, un adult cu probleme și dependențe
În momentul în care "strigătele" copilului nu sunt auzite, acesta va înceta să mai comunice. Se va închide, va reprima toate sentimentele și trăirile și va înceta să mai caute atenția părintelui. Problema care apare este că, deși nu mai caută împlinirea acestor nevoi în cadrul familiei, va căuta moduri prin care să o facă în afara acesteia. Când vine vorba despre a-și alege o persoană ori un grup cu care să-și petrecă timpul, dacă nu primește un model de comportament sănătos în familie, va intra într-un anturaj care îl va atrage, de unde va învăța comportamente ori obiceiuri nesănătoase, se va implica în activități ilegale etc.
"Toate aceste sentimente interioare nemanifestate, pe care le trăiește copilul, vor avea repercusiuni la maturitate, unde copilul devenit adult va continua să adopte comportamente și obiceiuri nesănătoase, prin care să-și satisfacă nevoile neîmplinite în copilărie. Astfel, vedem adulți implicându-se în relații toxice, apelând la droguri, alcool și alte mijloace care fac rău. Adicțiile, comportamentele agresive, dependența de substanțe, de jocuri ori chiar de persoane, atașamente intense față de anumite obiceiuri, instabilitatea emoțională și chiar gelozia pot fi doar unele dintre simptomele pe care le manifestă un adult atunci când, în copilărie, nu i-au fost împlinite nevoile primare", conchide psihologul.