Monumentul paleocreștin din curtea Liceului „Eminescu”, un pas mai aproape de salvare

Descoperită în urmă cu 63 de ani, în 1962, în timpul lucrărilor de extindere a colegiului, cripta paleocreștină reprezintă unul dintre puținele monumente de acest tip din fostul teritoriu al Scythiei Minor. Stadiul său de conservare permite încă observarea unor porțiuni semnificative din pictura murală originală, specifică artei religioase din perioada antichității târzii. Potrivit arheologilor constănțeni, nu se cunosc dimensiunile exacte ale bazilicii de care aparținea cripta, dar indiciile sugerează că era cea mai veche dintre bazilicile Tomisului.

Din păcate, a precizat prof. Ibadula Bianca, directorul Colegiului Național „Mihai Eminescu”, bazilica se află în aceeaşi stare şi ca să se poată interveni în vreun fel, trebuie, mai întâi, întocmită documentaţia, care începe cu certificatul de urbanism. „După acest certificat de urbanism avem nevoie de autorizaţia de construire. La acest moment, ne aflăm în faza de întocmire a documentaţiei necesare pentru a se interveni. Este un pas, doar că trebuie să respectăm toate etapele. Cripta se află în administrarea colegiului, care a reuşit ceva ce nu s-a mai făcut până acum: să solicite certificatul de urbanism. Primăria ni l-a dat şi de aici urmează să facem şi ceilalţi paşi, în colaborare cu specialiştii de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC), cu care avem protocol de colaborare pe acest domeniu", a declarat managerul pentru „Cuget liber”.

Menţionăm că din bazilica antică s-au descoperit doar fragmente din zidurile de la răsărit și un culoar cu trepte din calcar care duce către cripta de sub altar. Aceasta se află la circa 2,50 metri sub nivelul pardoselii și este de formă dreptunghiulară, având o suprafață de 6,15 x 3,75 metri și tavanul boltit. Partea de vest a criptei o constituie o încăpere aproape pătrată (3,70 x 3,75 metri), cu înălțimea maximă de 2,32 metri, pe ai cărei pereți laterali (de N şi S) se mai păstrează o bună parte din tencuiala pictată cu roşu, verde şi gălbui, culorile fiind însă foarte mult şterse, pe alocuri abia distingându-se.

„Pictura murală este alcătuită, în jumătatea inferioară a pereţilor, din paneluri dreptunghiulare mai mari, iar în jumătatea superioară şi la baza bolții, din paneluri mai mici, în care sunt reprezentate ramuri şi flori (decor vegetal). Panelurile laterale mari sunt interpretate drept reproduceri ale unor plăci de marmură, precum cea verde și roșie, dar se poate remarca și preocuparea artiștilor în raport cu dimensionarea figurilor. Într-un panou de pe peretele de nord, precum și într-un chenar de pe peretele sudic, sunt reprezentate vase votive. În partea superioară a panourilor figurate pe pereții criptei, sunt reprezentate frunze de acant formând frize, o imitaţie a ornamentelor sculpturale. Bolta a fost decorată cu o rețea de pătrate delimitate de ramuri compuse din frunze mici verzi formând ghirlande. În interiorul fiecărui câmp sunt reprezentate rodii, ciorchini de flori, floroane și păsări, printre care remarcăm un canar. Pe baza studiului stilistic al picturii murale, monumentul poate fi datat în secolul al IV-lea p.Chr., însă modul de desenare a motivelor, precum și schema folosită la ornamentarea bolților determină datarea acestei cripte în secolul următor (al V-lea), când este datată și bazilica de deasupra", au precizat arheologii de la MINAC.

Cercetările arheologice și analiza structurală a spațiului indică faptul că interiorul criptei ar fi putut servi pentru înhumări multiple, posibil ale unor martiri locali, ceea ce sugerează dezvoltarea timpurie a cultului martirilor în Tomisul paleocreștin. „Afirmația mai poate fi susținută de dotarea cu o scară permanentă de acces în interiorul criptei, care poate indica existența la Tomis a unui itinerariu de pelerinaj religios", au adăugat muzeografii.

În lipsa unei intervenții rapide, riscul de pierdere al acestui monument este ridicat. Drept urmare, obținerea certificatului de urbanism este primul pas concret în direcția salvării unui lăcaș de cult cu o vechime de aproape 1.700 de ani, un veritabil tezaur arheologic care merită să fie scos la lumină.