Bazilica de la Liceul „Mihai Eminescu”, în pericol! „Putem pierde fresca”

Ce se întâmplă, de fapt, la acest moment? „Starea acestui monument, care pentru noi are o importanţă deosebită, este aceeaşi ca acum câţiva ani. Din păcate, în ciuda demersurilor efectuate de către conducerea colegiului, suntem în acelaşi punct. Nu s-a realizat nicio măsură de conservare. Conservarea înseamnă, acum, doar acel capac de tablă striată, sigilat cu un lacăt, care împiedică, într-o oarecare măsură, infiltrarea apei şi realizarea condensului, procese care afectează considerabil calitatea frescei interioare. Dacă în perioada imediat următoare nu se vor lua măsurile necesare prezervării acestui sit, suntem în situaţia de a pierde fresca. Deja, la acest moment, culorile s-au diluat, s-au deteriorat, pentru că apa este un factor distructiv pentru situri, acţionează într-un mod nefast asupra calităţii acestui loc”, a declarat pentru „Cuget Liber”, profesorul de istorie Mihai Paris.

Monumentul a fost descoperit în anul 1962

Pentru cei care nu ştiu, monumentul a fost descoperit în anul 1962, de către fostul director al şcolii, Romulus Popa Bran. El a fost cel care a găsit, în anii '60, o mulţime de fragmente din zidurile de răsărit, iar în partea centrală un culoar cu nouă scări care conduc către o criptă, aflată la 2,50 metri sub pardoseală. Scările cu pricina ajung la această criptă care cuprinde, la rândul său, trei încăperi, care aveau destinaţia de morminte, fiecare încăpere având 1,68 x 0,90 metri. Deşi locul a fost vitregit de soartă, în sensul că nu a mai fost restaurat, dacă te uiţi mai insistent, aici încă se mai poate observa fineţea acoperişului boltit, pereţii laterali pictaţi cu figuri geometrice şi florale etc. Specialiştii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa au precizat că acest lăcaş de cult are o istorie îndelungată. Astfel, în timpul stăpânirii turceşti, pe locul ei a fost construit un conac, unde era căimăcămia. Apoi, în 1878, o dată cu instalarea administraţiei româneşti, Remus Opreanu a instalat Prefectura. Tot aici a funcţionat mai târziu primul muzeu de istorie, iar în anul 1883 vechiul conac de lemn a luat foc şi au fost mistuite în flăcări vestigiile arheologice, inclusiv bunurile personale ale prefectului.

Ulterior, terenul este abandonat şi lăsat în paragină până în anul 1906, când îl cumpără Primăria pentru a construi o unitate de învăţământ.