Nevăzătorii constănţeni, condamnaţi la izolare din cauza gropilor din oraş

1457
1
Asociaţia Nevăzătorilor din Constanţa are, la acest moment, 500 de membri, cel mai vârstnic având în jur de 90 de ani. Deşi mulţi dintre ei şi-au pierdut vederea în totalitate, nu se plâng de întunericul din viaţa lor. De fapt, cea mai mare problemă a lor este legată, în prezent, de şantierele, lucrările din cartierele constănţene, în mare parte datorate modernizării reţelei termice din oraş.

Din punctul lor de vedere faptul că acestea nu sunt finalizate mai repede, constituie nu doar o discriminare la adresa nevăzătorilor, ci a tuturor persoanelor cu dizabilităţi din municipiu sau judeţ, pentru că, dacă au vreo problemă de rezolvat, le este extrem de greu să se descurce printre gropi. Potrivit preşedintelui asociaţiei, Iulian Iova, în acest fel, nevăzătorii sunt condamnaţi la izolare, pentru că nu pot risca să iasă din case şi să cadă, Doamne-fereşte, în vreo groapă. „În ultimul timp, nici nu ne-au mai vizitat la sediu din această cauză. Mi se pare foarte delicat ceea ce se întâmplă. Şi noi milităm pentru modernizare, pentru că este normal să se reabiliteze, să se construiască şi este necesar să ne înnoim, nu să trăim ca în anii '40, dar hai să o facem cum trebuie”, a precizat el. În plus, nevăzătorii sunt nemulţumiţi de faptul că municipalitatea nu a montat pe nicăieri sisteme de accesibilizare dedicate persoanelor nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere. Apoi, pe lângă şanţurile şi pământul răscolit de prin cartierele oraşului, persoanele cu deficienţe de vedere se mai confruntă cu o problemă majoră. Cei mai tineri, care sunt încă apţi de muncă, sunt deseori refuzaţi de către angajatori. În general, locurile în care mai sunt acceptaţi sunt unităţile sanitare, acolo unde este nevoie de maseuri. „Chiar dacă unii dintre ei sunt formaţi pe anumite meserii, sunt stigmatizaţi”, a completat Iova. Cu toate acestea, în cadrul asociației se desfășoară periodic o mulţime de activități culturale, sportive, dar mai ales oamenii socializează unii cu alţii. Iar pe plan cultural, se pot lăuda cu muzica, teatrul și concursurile de cultură generală, toate având rolul de a-i pune în evidență pe cei lipsiţi de vedere.



Membrii asociaţiei şi-au descoperit pasiunea pentru teatru


Şi pentru că sunt nişte luptători şi nişte persoane îndrăzneţe şi curajoase, ei vor susţine în data de 27 noiembrie, începând cu ora 16.00, la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Căluțul de Mare”, premiera piesei „Micul infern”, o comedie în trei acte, scrisă de Mircea Ștefănescu, în anul 1948. Deşi mulţi dintre ei nu văd absolut deloc, chiar şi aşa nu şi-au dorit doar să urce pe o scenă, ci mai ales să şi interpreteze diferite roluri pe ea. Aşa a luat fiinţă trupa „Thetis”, formată numai din persoane cu deficienţe de vedere, pentru care această pasiune pentru teatru este o încercare dificilă, dar plină de satisfacții. Desigur, nu este deloc simplu ca, fiind total pe întuneric, să poată avea mișcare pe scenă și reacție cu partenerul. Apoi, este şi mai dificil pentru cine nu a văzut niciodată să aibă curaj să facă gesturi și mișcări, dar cu multă muncă, ei au reuşit. Desigur, partenerii de scenă care mai au resturi de vedere le sunt de un real folos. De exemplu, pentru Iulian Iova, rolul interpretat este extrem de provocator şi îl face să îşi amintească de tinerețe, să trăiască prezentul, pentru ca apoi să se vadă împlinit și să se amuze de trecut. „Teatrul mă ajută să înțeleg și să mă transpun în diferite existențe”, a declarat el.

O altă membră a asociaţiei, Elena Panait, a precizat că, de când a descoperit teatrul, nu se mai poate opri din jucat. „Fiecare poveste îmi aduce noi emoţii și noi bucurii. Rolul meu este, într-un fel, o provocare, pentru că este personajul unei tinere naive de 20 de ani. Ei, cine își mai aminteşte cum era la 20 de ani, mai ales în acea perioadă?”, a completat ea. Pentru Bogdan Ciupic, viaţa a căpătat acum alt sens. Tânărul spune că un accident i-a marcat existența, tocmai când pornise pe un drum în viață. „Fără vedere mă plafonam, când am descoperit că îmi place teatrul, îmi place să joc. Sunt la primul rol, prima emoție, dar m-am ataşat de rol, pentru a fi de folos în actul artistic, alături de colegii mei dragi, iar când sunt pe scenă devin foarte mândru că am reuşit”, a adăugat el.



Comentează știrea

extensieLaCetateni
20 noiembrie
"Nevăzătorii constănţeni, condamnaţi la izolare din cauza gropilor din oraş"

Trotuare pline de masini, sir convergent si ala cu noroc, talie de balerin, plimbare romantica iarna la Lacul Din Groapa, adica o Minunatie de Oras.

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.1998 secunde