Nici statul nu-i aude când strigă după ajutor

Destinul i-a izolat în tăcere. Unii și-au pierdut auzul în urma unei boli care s-a complicat, alții s-au născut astfel. Au nevoie de sprijin pentru a-și găsi un loc de muncă, pentru a se înțelege cu instituțiile statului și chiar pentru
a spune ce îi doare. Ajutorul vine însă greu și de la prea puțini.

O problemă gravă, de care se lovesc, invariabil, toate persoanele surdo-mute, este imposibilitatea de a cere ajutorul. Și nu ne referim la dizabilitatea pe care o au, ci la o "scăpare" a autorităților de a asigura sistemul prin care pot solicita sprijinul ambulanței, polițiștilor sau pompierilor. Aici intervine Marcela Vlad, singurul interpret calificat de la nivelul județului Constanța.

Serviciul de Urgență 112 - inaccesibil
"Cum pot apela surdo-muții la Serviciul de Urgență 112? Nu pot cere ajutorul ambulanței sau polițiștilor. Acest aspect a fost neglijat, încă de când a fost implementat sistemul. Așa că, atunci când au nevoie de ajutor, îmi trimit mie un SMS, iar eu sun la ambulanță sau la poliție, merg la ei acasă, apoi la spital, pentru a discuta cu medicii", ne-a spus femeia. "Asociația Națională a Surzilor a făcut o adresă către Comisia Europeană, căci la nivelul tuturor statelor există un astfel de sistem, numai în România nu. Am primit o adresă prin care ni s-a transmis că se va pune la punct o modalitate de comunicare și pentru persoanele surdo-mute", a completat Marcela Vlad. Până atunci însă, nu le rămâne decât să ceară ajutorul vecinilor sau rudelor.

Doar 10% au locuri de muncă
În județul Constanța, trăiesc în jur de 1.200 de persoane surdo-mute. Dintre acestea, doar 10% au un loc de muncă. Cei mai mulți tineri, după cum ne-a declarat Marcela Vlad, singurul interpret pentru surdo-muți din județul Constanța și coordonatoarea Asociației Surzilor filiala Constanța, trăiesc doar din indemnizația de handicap. Adică din 234 de lei.
"Înainte, încă din timpul școlii profe-sionale, se făceau contracte cu diferite firme, astfel că aveau un loc de muncă, unde erau apreciați ca buni meseriași. Acum, nu mai sunt buni de nimic. De ce? Pentru că așa vrea societatea. Se discută despre integrare socială a persoanelor cu dizabilități, dar se făcea mai mult înainte de Revoluție decât în prezent", a arătat reprezentanta asociației.
Prima problemă de care se lovesc tinerii cu surditate este chiar învățarea unei meserii.
"Atelierele din cadrul școlilor speciale din țară s-au desființat, astfel că tinerii nu mai au unde să facă practică. Avem tehnicieni dentari care vin în vacanțe și merg din cabinet în cabinet și «cerșesc» voie să învețe meserie. Dar li se cer adeverințe de la școli cum că au făcut practică!", a adăugat Marcela Vlad.

Oferte false de job-uri
După terminarea școlii, majoritatea ajung să îngroașe rândurile celor care depind de ajutorul de la stat. Deși ar putea să muncească, dacă li s-ar da o șansă. În teorie, instituțiile statului își dau tot concursul pentru a-i ajuta. Drept exemplu, bursele cu locurile de muncă pentru persoanele cu dizabi-lități organizate la nivelul fiecărui județ. "Rar se găsește o posibilitate de a se angaja. Nici la bursa locurilor de muncă nu sunt slujbe potrivite. Ultima dată, persoanele cu dizabilități mi-au repro-șat că îmi bat joc de ei și pe bună dreptate. Li se ofereau locuri de muncă în construcții, în condițiile în care persoanele cu dizabilități nu au voie să lucreze la înălțime!", a exemplificat interpretul.
În schimb, peste 50% dintre surdo-muții din Constanța, persoane în etate, au ieșit la pensie pe legile speciale. "De prin 2004 - 2005 au început să apară problemele cu găsirea locurilor de muncă, au început să se închidă firmele, așa că mulți dintre ei au ieșit la pensie. Unii pe caz de boală, alții la împlinirea vârstei", a continuat Marcela Vlad.
Cele aproximativ 120 de persoane cu surditate care au un loc de muncă, în prezent, sunt tâmplari, zugravi de inte-rioare, electricieni sau tehnicieni dentari.

Constanța are cei mai puțini surdo-muți
Tinerii cu surditate învață, încă de la trei ani, la școli speciale din București, Galați, Craiova, Timișoara, Iași sau Buzău. Cei 19 copii și tineri constănțeni studiază la Buzău. În Dobrogea, nu a fost înființată nicio astfel de unitate, din cauza numărul redus de persoane cu acest handicap. "Chiar și dintre cei 1.200 de surdo-muți înregistrați la noi, doar 30% sunt autohtoni, restul sunt veniți din alte părți ale țării", a arătat reprezentanta Asociației Surzilor.