"Până să ajung în România nu auzisem de copiii străzii!"

Îi vedem în fiecare zi, pe stradă, la semafor, la piață, la gunoaie, în stațiile de auto-buz. Cum ne zăresc, vin cu mâna întinsă și ne cer un ban să-și cumpere pâine. Sunt copiii străzii, dar în același timp copiii nimănui. Când îi găsește pe drumuri, poliția îi ia și îi duce la adăpostul de zi pentru copii. De acolo fie ajung în centre, fie sunt recuperați de familii și fug din nou.
Noi ne-am obișnuit cu imaginea lor. Câteodată le întindem câțiva bănuți, alteori îi ignorăm sau îi gonim agasați de insistența lor. De fapt, câți dintre noi ne-am gândit vreodată la povestea celui care stă zgribulit lângă mașina noastră, așteptând să lăsăm geamul. Sunt copii fugiți de acasă din cauza lipsurilor sau copii bătuți de un tată alcoolic. Nu cer mult, un bănuț al lor, pentru care sunt gata să doarmă sub cerul liber.
Fenomenul este binecunoscut în țara noastră și, deocamdată, de neoprit. Însă, vă vine să credeți că în Franța nu există astfel de centre pentru că nici măcar nu ar avea pe cine să găzduiască? Emilie Tresor a venit la Constanța de două săptămâni și face practică în Adăpostul de zi pentru copiii străzii. Este studentă și este implicată într-un schimb de experiență între Facultatea de Psiho-logie a Universității "Ovidius" și Institutul de Științe Educative și Sociale din Brest. La Constanța a aflat pentru prima dată noțiunea de copil al străzii și tot aici a și văzut unul.
"La Brest nu există astfel de centre. Nu sunt copii care să trăiască pe stradă și să fie adunați de polițiști și aduși în adăpost. Aici am observat că este un adevărat fenomen", a declarat Emilie, pentru "Cuget Liber". Are un zâmbet molipsitor și spune că îi place foarte mult să lucreze cu copiii români. A învățat deja câteva cuvinte din limba noastră și s-a acomodat cu programul adăpostului. Spune că acești micuți mai au o șansă în viață, dar numai după ce vor fi învățat regulile vieții în societate.
Se aștepta să fie mult mai rău. Își făcuse o imagine destul de urâtă despre orfelinatele din România. "Am citit despre faptul că aici copiii sunt maltratați și ținuți în condiții rele, dar nu este adevărat. Este mult mai bine. Copiii au parte de educatori și nu sunt bătuți ori înfometați", ne-a mai spus Emilie.
Ea este numai una din cei șapte studenți francezi care au ales să facă practică în centrele de asistență socială din Constanța. Cu toții au fost șocați de condițiile bune în care trăiesc copiii și s-au integrat foarte bine în colectivele de educatori. "Am avut un student care s-a înțeles foarte bine cu copiii. Deși cei mai mulți au dizabilități grave, ajunseseră să-l recunoască și să se bucure când venea la ei. Și el a fost foarte serios, a învățat limba română, a participat la toate activitățile noastre, iar la serbarea de Crăciun s-a costumat în Moș Crăciun și le-a adus cadouri copiilor", a povestit Felicia Gheor-ghiu, directorul Centrului "Ori-
zont".