Peste 6.300 de strigăte de ajutor au fost înregistrate la Telefonul Copilului, în 2009

Telefonul Copilului 116.111 (număr unic european) la care pot fi reclamate cazurile în care sunt încălcate drepturile minorilor a fost apelat în 2009 pentru 6.384 de minori aflați în dificultate. Reprezentanții Asociației Telefonului Copilului
ne-au spus că numărul apelurilor a fost cu 60% mai mare decât în 2008.

Tot mai multe situații în care minorii sunt supuși unor tratamente umilitoare sunt sesizate autorităților sau organizațiilor non-guvernamentale ce activează în domeniul protecției copilului, semn că cetățenii au început să conștientizeze că "bătaia nu este ruptă din Rai" și că a întoarce privirea de la micuții ținuți flămânzi sau abuzați emoțional nu ajută pe nimeni.
În 2009, numărul de telefon 116.111 (apelabil din rețelele Romtelecom și Cosmote, fără prefix) - gestionat de Asociația Telefonul Copilului - a fost apelat pentru 6.384 de copii aflați în dificultate. Mulți dintre apelanți au fost fie chiar minorii care aveau nevoie de ajutor, fie prieteni, vecini sau colegi de-ai lor. "Într-un an în care cifrele sau procentele multora au scăzut, nu același fapt s-a întâmplat la Telefonul Copilului. Dar nu, nu ne referim la profit sau la creșterea veniturilor. Criza financiară a atras tot mai multe nevoi sociale, iar numărul cazurilor înregistrate de Asociația Telefonul Copilului a crescut cu 60% față de 2008. Copiii au înțeles că au în noi un partener de nădejde, astfel că de trei ori mai mulți minori ne-au apelat anul trecut față de 2008, să ceară ajutor, sfaturi sau, pur și simplu, o vorbă bună", a afirmat Cătălina Florea, director executiv al asociației.

Neglijența și molestarea fizică - în topul sesizărilor
Conform statisticii realizate la final de an, în 38% dintre apeluri au fost sesizate cazuri de neglijare, în 25% dintre apeluri - cazuri de molestare fizică, în 16% dintre apeluri - exploatare prin muncă. În 9,5% dintre apeluri au fost semnalate situații când minorii erau puși să cerșească, 4,5% dintre apelați au raportat un abuz emoțional, iar 4% - abuzurile sexuale (în fapt, 32 de cazuri de abuz sexual au fost anunțate prin Telefonul Copilului).
Un impact deosebit a avut și campania "Școala te face mare", ce s-a concretizat prin reîntoarcerea în băncile unităților de învățământ a 570 de micuți. De altfel, câteva zeci de cazuri au fost semnalate din județul nostru. Printre "rezultatele" Asociației Telefonul Copilului se numără și consilierea a 20 de copii care ame-nințau să se sinucidă și au apelat la numărul 116.111 pentru a cere ajutorul, cât și repatrierea unui copilaș din Italia.

Cazuri care i-au înduioșat pe consilierii Telefonul Copilului
Indiferent că este vorba de cazuri de abandon școlar, de abuz fizic sau emoțional, fiecare situație semnalată are darul să înduioșeze. Consultații care răspund, zi de zi, la Telefonul Copilului ascultă povestea istorisită de cel de la capătul celălalt al firului, de multe ori cu senzația că nu pot duce mai multă durere. Dar zi după zi, alți copii îi sună pentru a le cere ajutorul, și pentru fiecare se găsește o vorbă bună și o mână întinsă. În rândurile de mai jos, vă prezentăm câteva dintre cazurile care i-au impresionat pe consultații Asociației Telefonului Copilului, așa cum au fost ele prezentate la ora bilanțului lui 2009.
Nicoleta, unul dintre consultați, a fost marcată de conversația purtată cu un adolescent de 15 ani, sătul de bătăile încasate în familie. "«Doamnă, nu mai pot, mă bate tot timpul și mama și un frate mai mare, nu vreau să mai ajung la spital, nu mai suport!» - așa începe povestea unui băiat de 15 ani. Locuia în mediul rural cu familia sa: mama și frații mai mari. Copilul era foarte tulburat de toate neajunsurile și abuzurile la care a fost supus de familie. Mi-a mărturisit că a fost bătut în mod frecvent și uneori chiar foarte rău, până când a fost internat în spital. Acasă nu era niciodată mâncare suficientă, la școală a fost doar în clasa întâi, apoi părinții nu l-au mai lăsat. (…) Am stat foarte mult de vorbă cu el, peste o oră. Deși adolescent, aveai impresia că discutai cu un copil mai mic de 15 ani. Era comunicativ și prietenos. Se bucura că cineva îl asculta și încerca să-l ajute. Cu toate acestea, simțea că viața lui trebuie să se încheie, căci nu mai vedea nicio ieșire din situația în care se afla. Cu acordul lui, am anunțat Protecția Copilului, care a intervenit pentru el. A doua zi, băiatul a revenit: pentru prima dată, simțea că viața lui se va schimba în bine", a povestit Nicoleta.

Înapoi în centrul de plasament
Mulți dintre copiii care au apelat la 116.111 și-au exprimat dorința de a se întoarce la școală, pe care au trebuit să o abandoneze din cauza greutăților financiare. La fel s-a întâmplat și în cazul unui adolescent de 16 ani, a cărui poveste de viață a impresionat-o pe Mădălina, consilier. "«Vă rog, ajutați-mă să pot merge din nou la școală» - a spus o voce timidă. Era vorba de un băiat de 16 ani care, după ce l-am încu-rajat, a început să-mi spună poves-tea tristă a vieții lui. Își petrecuse cea mai mare parte a vieții într-un centru de plasament, dar la vârsta de 13 ani a trebuit să se întoarcă în familia naturală, urmare a reducerii numărului de locuri din respectivul centru. Mama lui nu a fost preocupată de educația băiatului, așa că a întrerupt studiile. Mai mult, pentru că părintele îl agresa fizic și îi adresa cuvinte jignitoare, băiatul a ales să plece să locuiască la o rudă, unde a fost nevoit să îndure foamea. Ruda, deși bine intenționată, nu îi putea oferi mai mult decât un acoperiș deasupra capului", a arătat Mădălina. În urma apelului dat la Telefonul Copilului, adolescentul a fost înscris din nou într-un centru de plasament și a putut să frecventeze, din nou, o unitate școlară. "Obișnuiește să ne mai sune din când în când, pentru a ne spune că ia note foarte bune și este mulțumit de noua lui viață", a completat consilierul.

Tendințele sinucigașe ale copilului, ignorate de părinți
În ciuda experiențelor traumati-zante prin care trec și care îi aduc în punctul de a încerca să-și ia viața, numeroși copii nu primesc ajutorul necesar din partea familiei. În schimb sunt situații când sprijinul dorit le vine din partea unui alt copil. "Copiilor le pasă de problemele celorlalți copii, fie ei prieteni, colegi, vecini sau cu-noștințe și acest fapt mă emoționează extraordinar. Unul dintre mulții copii care ne sună mi-a prezentat situația prietenului său, în vârstă de 16 ani, marginalizat și molestat fizic în mod frecvent de către părinți. Băiatul prezintă tulburări de comportament, manifestate prin automutilare și numeroase tentative de suicid. El a fost internat în Secția de Psihiatrie, iar la externare i s-a recomandat psihoterapia și tratament constant. Recomandările medicilor nu au fost respectate însă de părinți, care refuzau să conștientizeze faptul că fiul lor se confrunta cu numeroase probleme de natură psihologică. Așa cum mi-a povestit prietenul lui, problemele băiatului au fost înțelese de cadrele didactice. Acestea au solicitat ca el să facă parte dintr-un program de stimulare și reabilitare comportamentală, însă propunerea lor a fost respinsă de către părinți.
Am stat de vorbă aproape trei sferturi de oră, timp în care copilul mi-a povestit de relația apropiată pe care o are cu prietenul lui, despre dorința de a-l ajuta. Astăzi, prietenul lui este inclus într-un program de consiliere psihologică și socială, urmărindu-se diminuarea și chiar înlăturarea conduitei sinucigașe și automutilarea. Totodată, și părinții vor beneficia de consiliere", a arătat Dana, consilier, despre cazul care a marcat-o.