Viața are un gust amar pentru fiii Deltei Dunării (galerie foto)

Delta Dunării este o minunată destinație de vacanță - un paradis între ape, cu o vegetație și o faună variate, unde turiștii se pot refugia în căutarea unei clipe
de liniște. Pentru locuitorii deltei, însă, această izolare de lume aduce numai greutăți.

Turismul a început, timid dar sigur, să se dezvolte în Delta Dunării. Oamenii locului au înțeles că acesta este viitorul lor și al zonei, mai ales că nici nu mai pot să pescuiască pentru a-și întreține familia, fără să fie numiți braconieri. S-au înălțat pensiuni și hoteluri, destul de luxoase, unde turiștii au parte de tot confortul.
În ciuda investițiilor făcute de localnici, mai sunt multe de făcut, dar de data aceasta de către autorități. Și nu neapărat pentru a atrage mai mulți turiști, cât pentru a asigura un minim de trai decent oamenilor din deltă.

"Nu se poate face turism în noroaie"
Puține din comunele din deltă au canalizare. Până anul trecut, nici locuitorii din Crișan nu au avut, dar autoritățile locale au accesat fonduri guvernamentale și au reușit să monteze conductele. "E un lucru bun, mai ales că Garda de Mediu cere să existe canalizare pentru a elibera autorizația de mediu pentru ridicarea unei pensiuni. Dar după ce au montat conductele, nu au mai reparat drumul, așa că acum, la fiecare ploaie, umblăm prin noroi", ne-a spus Florin Oprișan, proprietarul unei pensiuni din Crișan.
În satul Mila 23, oamenii nu sunt la fel de norocoși. Va mai dura ceva până se va trage canalizare și la ei, dar nici drumurile nu sunt mai bune. Viceprimarul Ilie Munteanu a susținut că s-au depus proiecte pentru asfaltarea străzilor, și acum de pământ, dar mai au de așteptat. "Vrem să vină străinii în deltă, dar nu se poate să facem turism în noroaie", ne-a spus, resemnat, viceprimarul.
A existat, la un moment dat, intenția de a se realiza o șosea de legătură între Tulcea și Sulina, care să treacă prin Crișan. S-a crezut că astfel se va da un "imbold" turismului și vor fi ajutați și sătenii, căci accesul către oraș va fi mai facil. Au fost investite sute de milioane de euro în drumul respectiv, proiectul a ajuns în atenția Departamentului Național Anticorupție și a Comisiei Euro-pene și între timp a fost stopat. Sătenii susțin că oricum nu erau de acord cu această șosea, așa că nu vor ca autoritățile să se grăbească. Ar vrea însă ca măcar ulițele să fie asfaltate. Calitatea drumurilor este, însă, spun oamenii, cea mai mică dintre neajun-surile vieții de zi cu zi.

Șalupa-ambulanță spre Tulcea - cel mai apropiat medic
Una dintre cele mai mari doleanțe ține de sistemul sanitar: nu sunt farmacii, dispensarele, pe acolo unde există, sunt goale, pentru că greu se încumetă o asistentă medicală să accepte postul, darămite un doctor. "În Crișan avem o asistentă, avem noroc pentru că s-a căsătorit în sat și a rămas aici, pentru a fi aproape de familie. Mai este o moașă, care o ajută. Medicul de familie? Nu l-am mai văzut de peste o lună", ne-a spus Paul C., un localnic din Crișan.
Dispensarul din Caraorman a fost mutat, în 2008, într-o clădire construită cu fonduri guverna-mentale - cum se poate citi și pe plăcuța montată cu mândrie la intrare. De atunci însă, nimeni nu a luat lacătul de pe ușă, pentru că nu i-a trecut pragul niciun cadru medical. "Am avea asistente medicale, pentru că sunt fete în sat care ar vrea să muncească, dar nu vor cei de la direcție, de la Tulcea. Au desființat postul de asistentă de la acest dispensar încă de atunci, din 2008. Dacă avem nevoie de doctor, chemăm ambulanța-șalupă de la Tulcea, care vine într-o oră", ne-a spus nea Aurel.

Apa de la robinet, mai murdară decât cea din Dunăre
Dacă ajungeți prin Delta Dunării, sfatul nostru, dar și al sătenilor, este să vă cumpărați apă îmbuteliată. Nu vă încumetați să consumați apa de la robinet, nici sătenii nu o fac. "Este mai murdară decât cea din Dunăre, abia mă încumet să o folosesc pentru spălatul rufelor", ne-a spus o localnică din Crișan.
Sătenii din Mila 23 nu au avut, până în urmă cu trei săptămâni, apă potabilă. "Uzina de apă" a fost oprită, după cum ne-a spus viceprimarul, în urmă cu patru ani pentru reparații și abia de curând i-au dat drumul.

Avize peste avize
Viceprimarul Ilie Munteanu este supărat, la rândul lui, pe repre-zentanții Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării, care au în grijă luciul de apă și terenurile din extravilanul localităților. "La ploi, se inundă gospodăriile, dar noi nu putem să chemăm pompierii să intervină dacă nu avem acordul Administrației Rezervației. Este o procedură greoaie și s-a întâmplat ca oamenii să stea cu apa în casă în vreme ce alergau după tot felul de aprobări", a arătat același vice-primar.
Nemulțumiri stârnește și imposibilitatea de a îngriji, corespunzător, stufărișul, a arătat vicele. Stuful este folosit la acoperirea caselor din deltă, dar este exportat și peste hotare, unde are căutare. Astfel, potrivit acestuia, pentru a asigura regenerarea stufului, acesta ar trebui ars, cel puțin o dată la doi ani. Sătenii nu mai pot pune focul, nici măcar controlat, pentru că le interzice Administrația Deltei Dunări, fiind în contradicție cu normele UE.
Trăiesc într-un paradis, dar viața lor este departe de a fi lapte și miere. Se întrețin din pescuit și din turism - dacă nu au pensiuni, bărbații plimbă turiștii cu șalupele și bărcile pe canale, în vreme ce femeile sunt casnice. Nu au prea mulți bani, dar viața este mai scumpă pentru ei. Toate produsele costă de două sau de trei ori mai mult decât la oraș (inclusiv pâinea!), tocmai pentru că până la civilizație este cale lungă.