Bișnițarii și jandarmii, în conviețuire pașnică

Joi, ora 17.30. Îmi parchez Dacia pe o străduță din preajma stadionului "Farul" și pornesc pe jos spre casele de bilete. Nu apuc să fac decât doi pași, că mă claxonează unul dintre prietenii mei bogați. Ce ar fi putut să vrea la acea oră și în acea locație e ușor de dedus. Mă urc în Mercedesul său și, într-un minut, ajungem pe str. Primăverii, în dreptul celor două case de bilete ale stadionului care mai erau deschise. Nu apuc să mă dau jos din lumuzina de lux, că, instantaneu, doi bișnițari mă atacă frontal.

"Hai să vă dau bilete, boșilor! Sunt mai ieftine ca la casă!", mă ispitește un tânăr de vreo 35 de ani. Îl întreb cât costă și îmi spune că 200 de lei. Deh, doar coboram din Mercedes. Cum am strâmbat din nas, coboară prețul la 150 de lei. Îi spun că știu prețul oficial, 90 de lei, dar îmi plasează argumentul forte: "90 de lei sunt alea de la tribuna a doua, nu o să vezi nimic. Astea-s mișto, la tribuna unu, cu șmecherii. Ascultă la mine, la banii ăștia, nu mai găsești nimic!".

Îi spun că nu-i dau 150 de lei pe un bilet. Tipul nu se lasă. Apelează la varianta de rezervă. "Bine, ți-l dau cu 90, că ești băiat fin. Dă banu’ repede!". Suspectă mărinimie! M-o fi crezut el "pelican", dar ochiul meu de vultur observă imediat că biletul ținut la blat este din alt sector. "Păi ăsta e de la peluză și costă 25 de lei, cum să îți dau ție 90?" Văzând că n-a ținut "vraja", bișnițarul renunță, nu înainte de a bolborosi ceva pentru sine.

Alături de acest individ, alți 3-4 tipi cu preocupări similare își făceau veacul la stadion. Nestingheriți, deși, la doar 20 de metri, se afla în misiune un echipaj al Jandarmeriei!

La cele două case, mai erau doar 90 de bilete, toate la Tribuna a II-a.

"În această seară, cel târziu vineri dimineață, se vor vinde ultimele bilete. Nu a fost îngrămădeală, cum ne așteptam", ne spune una dintre casiere.