Cazul Halep face revoluție în regulamentul antidoping

Cazul Simonei a fost analizat de un expert din Scoția, care propune o abordare total diferită, în funcție de limita de la care se îmbunătățește performanța sportivă. April Henning, profesor asistent de Management Sportiv la universitatea scoțiană Heriot-Watt, pleacă de la cazul româncei și propune o revoluție în programele antidoping.

Aceasta a declarat pentru Deutsche Welle: „Pentru mine problema este structura antidoping, această toleranță zero și responsabilitate strictă. Este posibil să fi fost dintr-un supliment contaminat? Da, desigur, suntem conștienți că apar des contaminările.

Mult din această retorică a sportului arată că oricine testează pozitiv este vopsit cu aceeași pensulă. Dacă este neintenționat, nu contează, ești în continuare oribil, corupt moral, o persoană rea, un sportiv teribil și un trișor. Dar totul este mult mai nuanțat decât atât”, adaugă ea.

Profesoara scoțiană a continuat: „V-ați uitat recent pe acea listă? Este imensă și sunt lucruri care nici măcar nu sunt trecute acolo, dar sunt incluse în niște categorii foarte ample. Iar dacă ești sportiv și nu ai o diplomă în chimie, poate fi foarte, foarte greu să înțelegi”.

Ea spune că Simona Halep nu este o trișoare, având în vedere procedura greoaie de apărare: „Dacă încerci să-ți construiești apărarea, ți se spune că dovezile tale nu contează dacă nu vin de la laboratoare acreditate de WADA sau dacă nu provin dintr-un recipient nedesfăcut al aceluiași lot. Și, atunci, cum să te aperi?

Este o barieră care interzice orice părere din afară. Nu poți duce cazul decât maximum la TAS, așa că ce opțiune au sportivii care sunt acuzați? Chiar dacă ea a folosit intenționat sau nu, nu-mi pasă. Procesul ar trebui să fie mai corect decât atât. Oricine are dreptul la apărare”.

Cantitățile minuscule nu au vreun rol funcțional în corp

April Henning mai ridică o problemă legată de cum funcționează testarea doping și propune schimbarea din temelii a regulamentelor antidoping, plecând de la modul în care substanțele îmbunătățesc performanțele sportive.

„Nu cred că oamenii înțeleg cum se procedează și ce se caută. Cantitățile foarte mici, minuscule care se detectează ar putea să nu aibă un rol funcțional în corp și să nu facă nicio diferență din punct de vedere fiziologic.

Dar apare altă întrebare: Se știe oare care este nivelul funcțional? Fiindcă multe substanțe care sunt interzise nu au fost cercetate riguros pentru a se vedea în ce măsură îmbunătățesc performanța. Nu știm dacă e un caz de contaminare, avem doar toleranță zero”, a arătat ea cu degetul actuala politică a ITIA, în special, și a sportului, în general.

„Un sistem imperfect nu se poate schimba într-un timp scurt, dar colectarea mai multor date, clasificarea substanțelor interzise pe specificul sporturilor, nu într-o listă generică, introducerea de praguri ale cantităților sunt schimbări care ar fi benefice”, crede Henning, care încheie cu câteva întrebări retorice: „Care este pragul pentru Roxadustat? Unde găsim datele, informația care să ne spună de la ce nivel devine un factor de îmbunătățire a performanței sportive?”.