Constănţeanul Patrick Dinu trăieşte visul american. „Mă concentrez pe înot, dar şi pe şcoală”

Nataţia românească are viitor şi când se vorbeşte despre acest subiect pe buzele tuturor stă scris numele lui David Popovici. Totuşi, nu doar David Popovici există în înotul din România. Constanţa îl are pe Patrick Dinu, un sportiv care trăieşte visul american la propriu.

Patrick este student la Universitatea din Princeton, la Medicină, dar în acelaşi timp are şi performanţe în sportul pe care îl practică. În această perioadă el se află acasă, la Constanţa şi încearcă să se bucure de timpul liber care i-a mai rămas.

„Este foarte frumos acasă. Mi-a fost dor de părinţii mei, de prietenii mei şi încerc să mă bucur din plin de această perioadă pe care o petrec la Constanţa. Momentan sunt în America, la facultatea de Medicină şi voi mai sta acolo pentru încă şapte ani. După această perioadă sper să ajung medic şi să îmi fac rezidenţiatul în America. Apoi, sper să mă întorc în Europa, şi, de ce nu, chiar în România să îi ajut pe oamenii de aici. Eu am şi făcut practică în Constanţa la o clinică privată şi toţi medicii de acolo m-au ajutat foarte mult. Nu am rămas în România pentru că tot timpul am visat să plec la o facultate din SUA. Mi s-a părut tot timpul că acolo pot face şi sport dar şi şcoală la cel mai înalt nivel. Încă de când aveam şapte ani i-am spus mamei mele că eu vreau să fac înot de performanţă şi să merg la facultate în America. La momentul respectiv toţi campionii olimpici se antrenau în America. Îmi aduc aminte când l-am văzut pe Michael Phelps la Jocurile Olimpice de la Londra atunci când a pierdut pentru prima dată după opt ani. Am fost în stare de şoc", a declarat Patrick Dinu.

Patrick spune că acomodarea a fost una rapidă, deşi nu i-a fost foarte uşor atunci când a ajuns în SUA.

„M-am acomodat destul de repede. Mă aşteptam să îmi fie mai greu pentru că acasă stăteam cu ai mei, eu nu făceam prea multe lucruri prin casă. Acolo m-am trezit singur într-o cameră şi mi-am dat seama că nu mai aveam doar de învăţat şi de înotat. Trebuia să mă ocup de toate lucrurile casnice. O mai sunam pe mama din când în când să îi mai cer reţete de mâncare, m-a ajutat foarte mult. Îmi amintesc şi acum că prima mâncare pe care am făcut-o în America a fost o omletă. Am avut la un moment dat un coleg care gătea, îi plăcea foarte mult şi el m-a mai ajutat pe această parte. Cel mai mare şoc l-am avut după prima zi de cursuri, atunci când m-am dus dimineaţă la antrenament, am fost la facultate, am mers la al doilea antrenament şi atunci când am intrat seara în casă nu am avut pe cine să anunţ că am ajuns", a mai spus sportivul.

Constănţeanul a explicat că toţi profesorii sunt foarte deschişi cu el, însă în acelaşi timp exigenţele sunt foarte mari.

„Ca civilizaţie şi ca mediu academic este uimitor. Pot spune că am fost foarte norocos să ajung la această facultate. Şansa pe care am primit-o este unică. Oamenii sunt foarte deschişi, toţi vor să te ajute, nimeni nu vrea să te încurce. De multe ori anunţ profesorii că nu pot ajunge la cursuri pentru că sunt la concurs cu echipa facultăţii. Şi ei mă înţeleg, îmi trimit cursurile şi aşa se rezolvă. Acolo exigenţele sunt foarte mari. Am un coleg care a luat 9 în loc de 10 şi nu ştia cum să meargă la părinţii lui să le spună acest lucru. Îi era ruşine cu nota pe care o luase", a concluzionat Patrick Dinu.