Cronică de șah neelectorală

Gândirea a fost întotdeauna zestrea cea mai de preț a omului. Fiind un produs al naturii, care, datorită lipsei sale de consecvență nu va putea fi reprezentat niciodată cu balanța dreptății în mână, omul este dotat încă de la naștere cu calități și imperfecțiuni, care merg până la individualizare, determinând astfel premisa de bază în stabilirea opțiunilor noastre.

Și uite așa, a mai trecut o săptămână, cu bune și cu rele. S-a încheiat încă o olimpiadă șahistă, echipele noastre terminând binișor, dar… fără a străluci.

O știre năucitoare a marcat, însă, această perioadă. Un mare șahist a încheiat partida cu viața. În ciuda unei impresii greșite că toți vom pierde această partidă în cele din urmă, realitatea este că partida poate fi câștigată în măsura în care rămânem pentru foarte mult timp în memoria celor care nu au părăsit încă "sala de joc". Și cum ar putea fi uitat cineva ca Theodor Ghițescu?

Planul

Mat în patru mutări

Nu există niciun șahist care, în timpul jocului, să nu își formuleze un scop precis. Este caracteristic faptul că un șahist, cu cât este mai slab ca jucător, cu atât creează planuri mai "vaste", dar departe de realitate.

În diagrama de mai sus, avem o poziție simplă de realizare a matului împotriva regelui singur. Este evident că într-o astfel de poziție oricine este capabil să câștige. Așa cum au demonstrat studiile teoretice, în finalul rege și damă contra rege, matul - indiferent de așezarea figurilor - se obține în maxim nouă mutări.

În situația de față, trebuie să dăm mat în patru mutări, ceea ce necesită un plan foarte exact:

1.Dg2! Rh7 2.Rh5 Rh8 3.Rg6! Rg8 4.Da8#

Claudiu IORDACHE,

Maestru al sportului