Noblețea șahului și frumusețea ideilor

Pentru un om care nu cunoaște șahul, micile figuri nu sunt altceva decât simple jucării din lemn. Cu greu își poate imagina că ele dispun de capacitatea de a duce o "viață" plină de pericole și griji. Totuși, gândirea omenească le conferă suflet, astfel că ele - asemenea marionetelor - dau reprezentații minunate. Acestea pot fi tragedii, drame și chiar comedii.

Un șahist le pune în mișcare și atunci se întâmplă o minune, el însuși devine spectator. Nu știe cum se va termina totul, se enervează, jubilează, rămâne uimit, se entuziasmează - pe scurt, simplele figuri de lemn sunt în stare să atingă cele mai ascunse și mai sensibile corzi ale psihicului uman.

În secolul al IX-lea legendarul calif Al-Mamun a exclamat uimit și enervat: "Este ciudat. Acum, eu domnesc peste lume de la Sind, în est, până în Andaluzia, în vest, și nu mă descurc pe o suprafață de doi coți pe doi coți cu 32 de figuri pe tabla de șah!" Desigur, marele conducător știa să joace șah. Totuși, el își închipuia că și la acesta puterea sa îl obligă să fie mai bun decât alții.

Vom încerca prin problema propusă azi - care este mai degrabă o glumă - să demonstrăm că forța fizică nu are nicio importanță în șah.

Claudiu IORDACHE,

Maestru al sportului