Nu contenește să mă uluiască perpetuarea nedreptății pe criterii politice. Cât se poate de transparent, de altfel, mediatizate fiind cu voioșie mecanismele parlamentare prin care fiecărui ales de-al puterii îi este permis să ducă o anumită sumă în colegiul său. Trocul acesta nesimțit deja este perceput ca normalitate, așa cum normal li se pare și celor care păstoresc consiliile județene să dea bani doar comunelor conduse de primari asortați politic.
- Publicitate -
2,8 miliarde lei vechi este suma pe care a trebuit să-și ajusteze fiecare de-putat și senator PSD și PD-L pomenile post-electorale. Când se vota pe liste și pe județe, mai era cum mai era. Cu toate că parlamentarii puterii înclinau să ducă bani către primari colegi de partid, nu puteau neglija complet restul electoratului. Acum, însă, după votul uninominal, au îndatoriri doar față de colegiile lor, deci putem trage cu ușurință concluzia că locuitorii din colegiile liberale sunt considerați cetățeni de categorie inferioară.
Nu contează aici imaginea sau pres-tația liberalilor constănțeni, ci oame-nii care i-au votat, români egali în drepturi - pe hârtie doar - cu cei din colegiile câștigate de pesediști sau pedeliști. Și să reamintim că vorbim de bugetul statului, adică banii care provin din munca noastră, a tuturor (scuzați clișeul, dar așa este!), nu doar din munca celor cu domiciliul în localitățile roșii sau portocalii.
Ingenuu (ca să fiu delicată) vine și spune viceliderul deputaților PD-L cum li s-a recomandat să facă amendamentele pentru a fi trecute prin comisia de buget: "Degeaba am fi cerut bani pentru vreun drum, nu ne dădea nimeni. La biserică se duce lumea în fiecare duminică, vede că s-a văruit, de exemplu, și am făcut ceva". Păi chiar așa! Doar e criză, oamenii vor avea din ce în ce mai multe probleme așa că se vor întoarce spre Dumnezeu și biserică, instituțiile statului fiind chiar mai impotente decât până acum.
Ce mai contează că își vor rupe picioarele în gropi pe drumul spre biserică și că vor ajunge la spital sau la dispensar unde medici prost plătiți și neglijenți le vor pune în ghips mâinile sau orice altceva dar nu oasele rupte (nu, serios, chiar știu un caz de fractură de col femural "rezolvat" cu ghips la gleznă!)… Ce mai contează că atunci când se întorc de la biserică trebuie să-și numere bine banii și să pună deoparte pentru a cotiza la renovarea claselor în care le învață, "gratuit", copiii…
Nu voi continua să enumăr lipsurile vieții noastre, ele toate pălesc atunci când vedem zidurile văruite ale bisericii, nu-i așa? Asta spune ceva despre înțelepciunea celor care ne conduc de a da prioritate lucrurilor cu adevărat importante.
Biserica și tichetele de vacanță sunt jaloanele noastre - ale celor care au avut destulă minte să nu fi votat liberali, firește - pe timp de criză. Ce-i drept, când te preocupă siguranța locului de muncă, gândul la o vacanță în valoare de până la șase salarii minime, plătită de patron în ciuda crizei, este de-a dreptul reconfortant, chiar dacă doar un vis. Iată cum femeia asta mititică, blondă, descurcăreață, denigrată de invidioși, are grijă - cu un buget de zece ori mai mare decât anul trecut - de visele noastre legate de... turismul intern, spre exemplu. Și, dă-o-ncolo de criză, doar n-o să ne ceară cineva să renunțăm la vise!
