Buna ziua, E regretabil ca parintii nu-si iubesc copii sau invers. In cazul relatat, se pare ca tatal , indurerat de pierderea sotiei la nastere, a ajuns sa aiba resentimente fata de pruncul pe care mama sa l-a adus pe lume cu pretul vietii sale. Tatal nu si-a asumat nici o vina. ba mai mult se pare ca si-a lasat fiica doar in grija socrilor sai, fara sa se ocupe prea mult si de educatia sa. De ce nu intelege ca acest copil nu a fost intrebat daca vrea sa vina pe lume, daca vrea sa creasca fara mama, daca a fost multumit doar cu banii tatalui sau si daca nu cumva si-a dorit ceva mai multa afectiune, tandrete, comunicare si de ce nu educatie. De ce considera acest tata ca doar fiica este vinovata pentru frustrarile si neimplinirile lui iar el este absolut nevinovat si isi rezerva dreptul doar de a pedepsi? Poate partial are dreptate cu familia nevoiase dar, ar fi trebuit sa tina cont ca fiica lui nu are doar educatia bunicilor ci si mostenirea genetica a tatalui si familiei lui. Spun acestea deoarece am pe cineva foarte apropiat care este intr-a situatie asemanatoare. Redau pe scurt: Tatal a abandonat-o la un an de la nastere , a divortat, a plecat si nu a mai vrut sa stie nimic de ea. Fiica a crescut cu dorul de tata pe care cu fiecare zi il dorea si il iubea mai mult. In 20 de ani a venit, adus de 3 ori, de un cumnat, sa-si vada fiica dar nu a fost niciodata atins de sentimentul de tata. la varsta de 20 de ani fiica a hotarat sa mearga sa il caute. Era recasatorit dar nu mai avea alti copii nici el nici sotia lui. Au inceput o relatie buna, fiica fiind foarte bine crescuta si educata de mama sa care nu s-a mai recasatorit. Au trecut astfel inca 25 de ani, timp in care fiica l-a vizitat si l-a iubit chiar daca uneori nu i-a placut cate ceva din caracterul lui. Cu 8 ani in urma sotia tatalui a decedat dar inainte cu mai putin de 2 zile ca o ultima rugamimte i-a cerut sa semneze in fata notarului un testament in care a declarat ca nu are descendenti si prin care a lasat toate bunurile prezenta si viitoare unei prietene de familie, de aceiasi varsta cu ei. La o luna dupa decesul sotiei s-a dezbatut succesiunea si tatal a ramas unic proprietar pe apartamentul in care locuiau. (surorile sotiei au renuntat). La 2 zile dupa succesiune tatal vinde apartamentul tot prietenei de familie cu clauza de uzufruct. Astfel se pare ca fiicei i-a ramas doar locul de la cimitir unde a fost inmormantat tatal sau si sotia sa, la care are de platit o rata lunara de 80 ron echivalentul a 17,73 Euro pe luna pana in nov 2016, reprezentand un contract de prestari servicii funerara in valoare totala de 1000 Euro. Fiica din articolul prezentat citez " i-a tocat foarte multi bani tatalui sau", fiica despre care vorbesc eu, in 45 de ani i-a cerut tatalui sau cand era copil doar o pereche de blugi si o pereche de role pe care nu le-a primit niciodata. Si atunci intreb cine trebuie pedepsit copilul sau parintele tradator si fara sentimente ? Intreb si eu ca fiica din articol? Ce mai poate face fiica abandonata si tradata de propriul parinte ca sa se apere pe sine si drepturile de fiica impotriva unui testament si a unui act de vanzare cumparare. Cum poate sa uite si sa inlature durerea tradarii unui tata care dupa ce a parasit-o , s-a folosit ani de zile de dragostea ei, a fost mandru de ea dar la final i-a mai dat o lovitura. Va rog respectuos si din toata inima dati-i un sfat. Cu stima Ana