Și când te gândești că orașul nostru a fost oraș PD… Cine ar fi crezut că va ajunge atât de rău acest partid? Și de ce nu, am putea să ne întrebăm, dacă trecem în revistă tot ce NU a făcut PD (sau PD-L) de la alegerile generale câștigate (totuși) în 2004.
- Publicitate -
Cu un Duțu care n-a reușit nici să iasă în evidență, nici să impună o altă personalitate care să poată candida cu șanse la localele din 2008, cu personaje șterse în parlament, cu niște consilieri municipali și județeni care, timp de patru ani, nu s-au remarcat cu nimic, s-au complăcut, n-au ridicat capul de sub jugul opresivo-stimulativ al dictaturii Mazăre, cu o campanie electorală dezlânată, pe alo-curi isterică, gândită și realizată de amatori, cu degringolada post-electorală, PD-L se duce, încet, dar sigur, la fund, spre marea satisfacție a pesediștilor și filo-pesediștilor.
Democrat-liberalii care au trecut prin demisia forțată a lui Duțu, înlăturarea lui Onaca, răzvrătirea lui Moisoiu, demisia-surpriză a lui Popescu par să nu realizeze situația deplorabilă în care se află. Fără să-și dea seama că este în joc chiar existența PD-L la Constanța, ei mai discută încă de alegerile parlamentare, de candidaturi și de colegii. Chiar dacă scroafa-i moartă-n coteț...
Desconsiderând total nu numai pe membrii de partid din Constanța, ci chiar electoratul PD-L-ist din acest județ, centrul amână decizia, oprește declarațiile, încurajează echivocul și ambiguitatea, așteptând parcă, pe marginea unui ring împroșcat de sânge, să se termine lupta și să felicite supraviețuitorii. Că premiul va consta într-un deget mijlociu (nicidecum degetul mare!) ridicat americănește dinspre tabăra măzăristă, asta mai puțin interesează acolo, sus, unde lupta este la fel de acerbă, pe interese infinit mai mari, pe colegii electorale cu potențial. Constanța este, oricum, un teritoriu pierdut și abandonat inamicului de stânga.
