Securitatea în legalitate

De parcă securiștii nu zburdă, de 18 ani, prin toate structurile de conducere ale statului și ale partidelor, de parcă nu ar face mișto de noi zi de zi, conștienți că revoluția noastră s-a transformat în revoluția lor, iată că și justiția, mai precis cel mai înalt for al acestei puteri le apără acum "drepturile și libertățile cetățenești". Victoria lui Felix asupra CNSAS, pe care imaginația mi-o înfățișează sub forma unui tablou vivant în care prosperul Voiculescu râde sâsâit frecându-și mâinile cu satisfacție în nasul unui Ticu Dumitrescu mic, bătrân, umilit, mă revoltă profund, venind ca încununare a tuturor lucrurilor care merg de-a-ndoaselea în țara asta. Poate altfel ar fi arătat istoria exasperantă a acestor ani post-revoluționari dacă punctul 8 al proclamației de la Timișoara ar fi fost perceput în semnificația lui profetică și pus în aplicare neîntârziat, dacă Ticu Dumitrescu nu ar fi trebuit să lupte ani de zile ca să fie nevoit, în final, să se bucure pentru adoptarea unei legi incomplete și slabe. Vă mai aduceți aminte? "Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei le­gis­la­turi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a ten­siunilor și suspiciunilor care frământă as­tăzi societatea românească. Până la sta­bili­za­rea situației și reconcilierea națională, ab­sen­ța lor din viața publică este absolut ne­ce­sa­ră". Securiștii și activiștii au luptat din toate puterile și au învins. Sunt mulți și bine pregătiți, au rezistat și s-au cocoțat, cumva în ilegalitate, în toți acești ani, ciupind puțin câte puțin din idealurile revoluției, până la a duce rezultatele ei în derizoriu. Ba chiar și-au făcut adepți, nefiind rare situațiile în care tineri foști luptători împotriva comunismului dau mâna și se pupă afectuos pe obraji cu bătrâni vulpoi pe care-i admiră și îi urmează în arta compromisului, ce le înlesnește accesul la putere. Paradoxal, acum, după aderarea la UE, principiile unei societăți democratice le oferă securiștilor cea mai bună armă. Într-o țară europeană, toți oamenii, chiar și cei mai josnici, se bucură de aceleași drepturi, nu-i așa?