„Viorel Maier și-a încheiat călătoria vieții pământești. Drum
lin către stele dragul nostru!”, a fost anunțul făcut de soție, Maria Maier, în
weekendul pe care tocmai l-am încheiat.
Iar conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan, dintr-o
considerabilă apreciere, i-a dedicat un duios In Memoriam. „Plecarea lui Viorel Maier
cu puțin timp înainte de a împlini 76 de ani, aplecat până în ultima clipă pe
paginile monumentalei sale lucrări, a adus celor ce l-au cunoscut, nu puțini!-
multă durere și regrete.
Cunoscut mai ales ca profesor universitar, autoritate în
domeniul construcţiilor navale, mulţi ani manager într-o instituţie de
învăţământ superior, autorul unor lucrări de referinţă, profesorul universitar, doctor inginer,
conducător de doctorate, Viorel Maier este autorul unor vaste tratate de
Mecanica şi Construcţia Navei, considerate de specialişti lucrări fundamentale
şi de referinţă pentru literatura tehnică românească privind construcţiile
navale. Membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, menţionat în cinci
enciclopedii şi dicţionare internaţionale de specialitate, până în ultima clipă
a vieții aplecat asupra corecturilor unei noi lucrări de referinţă în
arhitectura navei, chintesență a cercetărilor sale de-o viaţă în domeniul
specializării pe care a făcut-o cu o tenacitate şi devoţiune exemplare. Două
volume a câte 1.200 de pagini fiecare, formule, desene, ecuații matematice,
așteaptă să intre în tipar.
Rareori două pasiuni atât de diferite se îngemănează în
personalitatea omului: iubirea de folclor şi de meserie. Pentru el folclorul
reprezenta ţara, sufletul naţiei, istoria şi devenirea ei, stindard
tricolor…
Deţine o impresionantă colecţie discografică, peste 3000
de exponate. La sărbătorile naţionale, pe care le marca în bucurie cu
prietenii, îşi prindea tricolorul în fereastră. La Iclod, satul natal din inima
Transilvaniei, rânduise o gospodărie ţărănească după regulile străbunilor săi
și devenise din respectul pe care i l-a purtat comunitatea cetățeanul ei de
onoare.
Fie că era la masa de lucru cu rigla şi compasul măsurând
imaginar traseul unei nave pe apă, fie în sala de imprimări, alături de
prestigioase orchestre, Viorel Maier a fost la fel de preţios cu sine: îşi
prezenta materialul cules şi prelucrat
în dimensiunile autenticităţii, selecţionat cu acribie, readucând în
prezent bijuterii folclorice muzicale vechi într-o paletă de expresii, de la
doina lăcrimată, la învârtite repezite, cântece pastorale de dor, de dragoste
şi satirice. Pe care le interpreta cu sufletul, transferând în sunet şi
vibraţie viaţa alor săi, peste care de prea multe ori istoria le-a împrăştiat
suferinţă, dor şi jale.
Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea scria despre revelaţia pe
care i-a produs-o prestaţia lui Viorel Maier, prin calităţile artistice şi
repertoriul ales. «O voce puternică, sănătoasă, frumos timbrată, de cântăreţ
autentic, acurateţea intonaţiei, predilecţia pentru o ornamentică tradiţională,
cu un vibrato egal, natural şi cu atât mai atractiv. În melodiile de joc îşi
impune cu siguranţă ritmul, fie că e de învârtită, de-a lungul sau jienească.
Savuroase sunt cântecele distractive, pe care Viorel Maier şi le-a însuşit şi
pe care le reda cu toată complexitatea formulelor poetico-muzicale şi cu tot
farmecul caracteristic. O menţiune specială se impune pentru originalitatea
cântecelor, precum şi pentru valoarea pieselor preluate de la cunoscutul solist
Felician Fărcaşiu».
Transferat în pământul miraculoasei Dobroge de mai multe
decenii, artistul ardelean se străduieşte să adopte şi piese vechi din zonă şi
să le interpreteze cu convingerea apropierii celor două provincii istorice
româneşti.
Cu mulţi ani în urmă l-a cunoscut pe etnograful
constănţean Dumitru Galavu, care i-a încredinţat o lucrare culeasă de acesta
din Munţii Măcinului, ca o apropiere a zonelor etnofolclorice pe care le
reprezintă, şi care este inclusă în repertoriul artistului.
Adio, Prietene, drum lin spre stele”.
