Anul trecut, din cauza contextului pandemic, generat de
COVID-19, Primăria și Consiliul Local al comunei Mihail Kogălniceanu hotărau să
renunțe la tradiționala sărbătoare a „Botezului Cailor”, eveniment ce coincide
cu Boboteaza.
Iată că, printr-un anunț al autorităților locale din
Kogălniceanu postat pe pagina de FB, locuitorii sunt invitați vineri, 6
ianuarie, în curtea Centrului pentru Tineret, începând cu ora 11, pentru
reluarea acestei manifestări. În aceeași zi, evenimentul se va sărbători și în
satul Piatra, începând cu ora 13,30.
Vor avea loc tradiționalele concursuri ale celor trei
secțiuni: frumusețe, atelaj și viteză, la finalul cărora câștigătorii vor fi
premiați.
„Vă așteptăm să admirăm și să aplaudăm împreună noblețea,
grația, blândețea, puterea, forța și demnitatea cailor”, transmite primarul
Ancuța Daniela Belu.
Obiceiul numit Boboteaza Cailor sau Botezul Cailor apare
în urmă cu peste un secol, în special în zona Olteniei, Munteniei și Dobrogei.
Calul este parte importantă din viața de zi cu zi a țăranului român din cele
mai vechi timpuri și calul devine astfel un membru al familiei, încât trebuie
botezat de către preot.
Fenomen destul de important la sfârșitul secolului XIX, istoricul
Nicolae Iorga îl explică în cartea sa numită „Istoria Românilor în Chipuri și
Icoane”, publicată în 1905: „Un număr de cai cu arșale scumpe, împodobite cu
aur și mărgăritare, sunt aduși de oamenii Comisului celui Mare, în mijlocul
uimirii bucuroase a poporului. Un călător a văzut în Moldova, la 1647, douăzeci
și patru de cai foarte frumoși pe cari Mitropolitul îi stropi cu aghiasmă.
Străinii ce înconjurau pe Mihai Viteazul la 1600 avura prilejul să-i vadă
serbând astfel prin stropirea binecuvântătoare a cailor Boboteaza acelui an
unic, în Alba-Iulia, capitala Ardealului supus Românilor”.
Caii erau frumos împodobiți
și aduși de Bobotează în fața bisericii unde erau stropiți cu apă sfințită
pentru a fi sănătoși în tot acel an. Un animal ferit de boli însemna implicit
recolte bune și prosperitate pentru proprietarii calului. Obiceiul arhaic a
fost susținut și de preoți, ca un semn de sprijinire a comunității.
