Personaje: regizorul, poporul, șeful poporului, arlechinul și cârcotașul.
- Publicitate -
Primul gong
În fața cortinei apare regizorul.
Regizorul:
- Stimați spectatori, eu sunt regizorul. Imaginați-vă că întâmplările ce urmează se petrec într-o piațetă, în care se află poporul, adică dumneavoastră! Pe frontispiciile clădirilor din jur atârnă firmele unor cârciumi, taverne, crame și birturi. În fața unui stabiliment este parcat un tanc. Pare un Pom de Crăciun împodobit cu clondire și bărdace cu vin. Dumneavoastră - poporul - sunteți veseli, chiar prea. Ați fraternizat cu armata și beți cot la cot cu ea. Ciocniți pentru victorie.
(regizorul face semnul victoriei și strigă)
- Victorie! Victorie!
Al doilea gong
(Cortina se ridică. Pe scena goală se află trei personaje: șeful, arlechinul și cârcotașul.)
Arlechinul:
- În crame, birturi, crâșme și taverne
Se zguduie tejghelele și bolta,
Cad rânduieli care păreau eterne...
Cârcotașul:
- De la pileală a-nceput revolta!
Arlechinul:
- Adânc în beciuri s-au ascuns crâșmarii.
Norodul dă năvală la butoaie.
Le-nțeapă între doage, ca tâlharii…
Cârcotașul:
- Beți! până balamaua vi se-nmoaie.
Șeful:
- Poporul a scăpat - pe veci - de chinuri!
Copii ai setei, vă vorbește șeful!
Suntem stăpâni pe cârciumi și pe vinuri…
Cârcotașul:
- Mai scurt, amice, că ne strici tot cheful!
Șeful:
- Concetățeni, apusă-i tirania
Și, astăzi, liber este fiecare!
Vom pune-n locul ei… demo-crația!...
Cârcotașul:
- Și vin, la toată lumea, în pahare!
Șeful:
- Ei au crezut că vlaga ne-o vor frânge
Și-au vrut, mereu, cu vorbe să ne-mbete.
În beciuri încuiați, pe toți i-om strânge…
Cârcotașul:
- Că-s morți de beți, iar noi, uscați de sete!
Șeful:
- Ne-au înșelat și am răbdat o viață;
Eram tratați ca ființe de ocară.
Pe scara lumii, s-au vârât în față…
Cârcotașul:
- La vin de soi, iar noi, la apă chioară.
Șeful:
- Ei doar importuri mai puteau să crape,
Iar noi primeam scursură și dejecții.
Cu ce-au vrut, ei, norodul să-l adape?
Cârcotașul:
- Cu spirt medicinal, parfum și frecții!
Șeful:
- Când ei în toate nu aveau măsură,
Ne măsurau gâtlejele cu cana,
Doar pe cartelă mai turnam în gură…
Cârcotașul:
- De-acum, deschisă-i, la butoaie, vana!
Șeful:
- La viață, dreptul ni-l dădeau în rate,
Iar libertatea ne era deplină
Doar să poftim, chiar până peste poate…
Cârcotașul:
- De-acum, vom bea, doar burta să ne țină!
Șeful:
- Simțeam, în noi, speranța cum se șterge,
Dar am învins, căci ne-a surâs Fortuna!
Pe care drum spre viitor vom merge?
Cârcotașul:
- Pe trei cărări, stimate, nu pe una!
Șeful:
- Îi vom juca, concetățeni, pe dește;
De judecata noastră, nu mai scapă!
Care pedeapsă li se potrivește?
Cârcotașul:
- Pe veci, crâșmarii să bea numai apă!
(Peste scenă se lasă întunericul tranziției și al reformei. Se aude un tic-tac, apoi cele 20 de bătăi ale orologiului care marchează trecerea a 20 de ani. Din întuneric se desprind figurile slab luminate ale arlechinului și cârcotașului.)
Arlechinul:
- Trecut-au ani de la Evenimente,
Crâșmarii noi și cei de-odinioară
Și-au împărțit tot vinul în procente.
Cârcotașul:
- Cei mulți se-adăpă tot cu apă chioară.
Cade cortina
(În fața ei apare regizorul.)
Regizorul:
- Dragi spectatori, asta e tot! Acum, opriți-vă la prima crâșmă, îmbătați-vă porcește și înjurați-l, cum vă vine la gură, pe autorul scenetei idioate și mincinoase. E un instigator, un corupător de conștiințe! Vai de capul lui!
