Ieri, s-a lansat la Albești, prima monografie a localității din Podișul Cobadin. Autoarele, Güner Akmolla și Șeyla Omer, două tătăroaice cu origini în Albești (Akbaș, în traducere "Cap luminat"), au decis să își îndrepte atenția asupra locurilor de baștină în memoria strămoșilor lor. Dacă pentru Güner Akmolla, Akbaș este satul unde s-a născut și a copilărit alături de alți tătari, pentru mai tânăra Șeyla Omer, Albeștiul de astăzi este satul întemeiat de străbunicii ei, pe urmele cărora a pornit pentru a readuce în atenția contemporanilor urme pierdute ale etnicilor tătari pe aceste locuri.
- Publicitate -
În prezent, în Albești mai trăiesc opt familii de etnici tătari. Și asta, în ciuda faptului că, așa cum se menționează în lucrare, în perioada 1943 - 1944, satul Akbaș devenise o mică Crimee. Albeștiu, patria tătarilor de altădată, reînvie astăzi sub penița celor două autoare, ale căror experiență de viață și tinerețe sunt complementare și generează o lucrare de căpătâi pentru o comunitate cu o istorie pe cât de interesantă pe atât de puțin cunoscută.
Monografia cuprinde date și despre localitățile Sarighiol, Arsa, Coroana, Vârtop, Cotu Văii și debutează cu un capitol dedicat istoriei Dobrogei.
Lucrarea, prima evocare monografică a unui sat tătăresc, este scrisă în română și tătară și a apărut la Editura NewLine.
Ieri, s-a lansat la Albești, prima monografie a localității din Podișul Cobadin. Autoarele, Güner Akmolla și Șeyla Omer, două tătăroaice cu origini în Albești (Akbaș, în traducere "Cap luminat"), au decis să își îndrepte atenția asupra locurilor de baștină în memoria strămoșilor lor. Dacă pentru Güner Akmolla, Akbaș este satul unde s-a născut și a copilărit alături de alți tătari, pentru mai tânăra Șeyla Omer, Albeștiul de astăzi este satul întemeiat de străbunicii ei, pe urmele cărora a pornit pentru a readuce în atenția contemporanilor urme pierdute ale etnicilor tătari pe aceste locuri.
În prezent, în Albești mai trăiesc opt familii de etnici tătari. Și asta, în ciuda faptului că, așa cum se menționează în lucrare, în perioada 1943 - 1944, satul Akbaș devenise o mică Crimee. Albeștiu, patria tătarilor de altădată, reînvie astăzi sub penița celor două autoare, ale căror experiență de viață și tinerețe sunt complementare și generează o lucrare de căpătâi pentru o comunitate cu o istorie pe cât de interesantă pe atât de puțin cunoscută.
Monografia cuprinde date și despre localitățile Sarighiol, Arsa, Coroana, Vârtop, Cotu Văii și debutează cu un capitol dedicat istoriei Dobrogei.
Lucrarea, prima evocare monografică a unui sat tătăresc, este scrisă în română și tătară și a apărut la Editura NewLine.
