Când îi vorbești copilului despre "Doamne-Doamne"

Copilul observă și înregistrează tot ce vede, inclusiv actele spirituale și morale din familie sau din cercul apropiaților. De aceea, educația religioasă poate să înceapă la orice vârstă, cât mai firesc, dar cu condiția de a se evita excesele.

Fără doar și poate, părinții și ceea ce se întâmplă în căminul familial influențează radical copilul încă de la cea mai fragedă vârstă. Nu degeaba se spune că bazele unei evoluții fericite a copilului se pun în cei șapte ani de-acasă. Cât privește valorile educaționale insuflate în familie, acestea nu trebuie să vizeze neapărat pornirile rele ale copilului, ci obișnuirea lui cu ceea ce presupune forța binelui. Potrivit psihologului Alina Pandrea, specialist în educația copilului, practic, aplecarea micuțului către tot ceea ce înseamnă legile nescrise ale moralei se pot cultiva și dezvolta printr-o atitudine atentă, indiferent de nivelul de cultură al părinților. Iar avantajul este că, în copilărie, puiul de om poate fi mult mai ușor educat, iar deprinderile bune formate în această perioadă, în majoritatea cazurilor rămân o bază solidă pentru viața de adult.

Cum începi educația religioasă

Sondajele arată că mulți părinți care au copii de vârste fragede nu găsesc justificat efortul de a demara educația religioasă. Alții pun mare preț pe această latură, dar există și mulți părinți care consideră că dacă îi oferă copilului tot ce are nevoie pentru a se dezvolta armonios, obligațiile lor sunt onorate. Când însă, într-o familie, apar conflicte între generații, respectiv între părinți – bunici exact pe teme religioase, atmosfera se tensionează, ducând implicit și la debusolarea copilului: "Mama mea ar dormi și în biserică, dacă s-ar putea. Știe o grămadă de rugăciuni și multă religie, zici că a terminat Teologia. Nu mă deranjează că este foarte religioasă. Mă deranjează că a zăpăcit-o și pe fetița mea, de cinci ani, pe care o obligă să învețe tot felul de rugăciuni peste vârsta ei. Iar înainte de Paști, a târât copilul seară de seară la Biserică. Și în perioada asta se ține de ea… E normal să sufoci un copil cu niște informații pe care nici măcar nu le înțelege la vârsta asta?" – este dilema unei tinere mame, care ne-a mărturisit că însăși micuța dă semne de obo-seală și, uneori, nici măcar la culcare nu mai vrea să spună micuța rugăciune.

Fără exagerări

Nu este bine să se abuzeze de educația religioasă, atrage atenția psihologul. Bombardând copilul cu astfel de informații, rezultatul final ar putea fi o puternică senzație de aversiune față de acest subiect, ceea ce nu este de dorit. Asta nu înseamnă însă că nu este nevoie de educație în această direcție, nici vorbă! Practic, tematica religioasă poate fi abordată la orice vârstă, având mare grijă să nu se exagereze. Nu e nevoie de lecții sofisticate, lucrurile trebuie să se desfășoare cât mai firesc și normal, iar copilul să înțeleagă că vorbindu-i-se despre Doamne-Doamne, i se vorbește despre forța binelui asupra vieții omului. Pe de altă parte, este adevărat că terenul este mai fertil pentru educația religioasă în preajma sărbătorilor, când copilul vede că se întâmplă lucruri mai speciale. Așadar, i se pot spune mici rugăciuni, poezii, istorioare sau povestiri religioase, însă neapărat adaptate nivelului său de înțelegere. În plus, i se pot da unele explicații simple și prin prezentarea unor icoane.

Exemplul părinților, esențial!

De departe, mai important decât a-i face micuțului filozofie religioasă este exemplul părinților și atmosfera din familie. Potrivit psihologului, dacă părinții se roagă seara, dimineața, la masă, dacă se închină, dacă merg constant la Biserică, dacă se poartă frumos și blând unii cu alții, dacă le pasă de cei sărmani, dacă nu bârfesc, dacă fac fapte bune, copilul îi va imita fără să fie obligat. De multe ori, nici măcar nu este nevoie să-i învețe rugăciuni pe cei mici, fiind suficient ca ei să le spună cu voce tare lângă copii, căci le vor învăța singuri. Micuții trebuie lăsați să se roage în voia lor, iar părinții nu trebuie decât să le ofere imboldul pentru asta și în niciun caz să-i forțeze la rugăciune, dacă nu vor. Învățați de mici, vor începe ei să-i tragă de mânecă pe cei mari să se roage împreună. Or, când se ajunge aici, înseamnă că s-a ajuns unde trebuie!