Înainte de 15-16 luni, micuțul dispune de foarte puține cuvinte pentru a se face pe deplin înțeles. Atunci când vrea ceva, arată cu degetul și mormăie vorbe numai de el știute. Și, dacă nu reușește cu niciun chip să-ți comunice ce avea de gând, mai ales ție, izbucnește în plâns sau, mai rău, devine agresiv. Apoi, uită tot, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, și trece la altceva. Ce-i de făcut?
- Publicitate -
Nimic. Este suficient să-i distragi atenția. Propune-i o altă activitate care să-l facă s-o uite pe cea care i-a provocat criza. Sau încearcă să discuți cu el, să-l întrebi de ce plânge, să-i ceri să-ți arate ce-și dorește. Dar nu-l lua prea în serios, nu face un capăt de țară din lacrimile lui.
Psihologii te învață să nu cedezi la toate pretențiile micuțului tiran. Va fi descumpănit și trist din cauza refuzului tău ferm, dar îi va trece curând. La vârsta asta, nimic nu durează, nici chiar supărările.
