În centrul Mexicului, pădurile de pin ale munților găzduiesc în fiecare iarnă milioanele de fluturi-monarh, porniți din nordul Statelor Unite într-o migrație fascinantă, neînțeleasă pe deplin de către cercetători. Strânși în ciorchini uriași pe crengile vânjoase ale pădurii înalte, fluturii se trezesc în căldura soarelui și pigmentează cu portocaliu cerul senin, apoi acoperă ca o pătură vie tufișurile și ierburile. La sfârșitul lui februarie și începutul lui martie, ținuturile de la vest de capitala Mexico City își iau rămas-bun de la oaspeții colorați, primind, în același timp, zeci de mii de turiști, dornici să vadă cum roiurile își bat grațios aripile deasupra lor.
- Publicitate -
Fluturele- monarh
Cele două perechi de aripi catifelate, combinând portocaliul intens cu negrul jocului de linii, au pe margini o înșiruire de mici pete albe, ca o dantelă nobilă. Fiindcă are o anvergură destul de mare a aripilor (chiar peste 10 cm) și pentru că răspândirea lui este largă, acest fluture a fost numit "monarh", ca să amintească de un rege englez. De fapt, zoologul Carl Linnaeus descrie încă din 1758 specia Danaus plexippus, în celebra sa "Systema Naturae".
Diferențierea dintre masculul-monarh și femelă se face ușor, după cele două pete negre de pe aripile inferioare ale acestuia, ce marchează săculeții cu feromonii eliminați în perioada de curtare. Femela are liniile negre (pigmentația venelor) mai groase, abdomenul mai întunecat și aripile puțin mai scurte.
