Compania româno - sud coreeană Daewoo - Mangalia Heavy Industries (DMHI) și subcontractorii ei se află în centrul unui scandal de evaziune fiscală și spălare de bani.
Potrivit Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională de către mai mulți cetățeni coreeni și români este de aproximativ 11 milioane lei.
O asociere "cu cântec"
Nu trebuie să surprindă pe nimeni acest fapt, câtă vreme acționarul majoritar, Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering Co. (DSME), din Coreea de Sud, este zguduit periodic de scandaluri de corupție.
Dar mult mai grav decât aceste inginerii financiare este faptul că interesele statului român sunt prejudiciate de parteneriatul cu sud-coreenii.
DMHI a luat naștere, oficial, la 14 februarie 1997, printr-un joint-venture între concernul Daewoo și Șantierul Naval "2 Mai" Mangalia. Sud-coreenii au intrat în asociere cu 53 mi-lioane de dolari (din care 23 de milioane de dolari sub forma unui know-how, pe care nimeni nu l-a evaluat) obținând 51% din acțiuni, iar românii, cu șantierul naval propriu-zis (mai puțin terenul), evaluat la 50,92 milioane dolari, respectiv 49% din acțiuni.
La înființare, Daewoo - Mangalia avea 3.400 de angajați, preluați de la Șantierul Naval "2 Mai" Mangalia.
Din această afacere, statul român ar fi trebuit să câștige noi locuri de muncă, profit și mai multe venituri din taxe și impozite. În plus, Daewoo - Mangalia promitea să stimuleze industria pe orizontală aferentă sectorului naval, după cum se arăta într-un comunicat de presă din 22 ianuarie 1997.
Ceea ce puțini știau la acea dată este faptul că asocierea avea la bază un contract care îi asigura nu doar importante facilități părții sud-coreene, dar îi permite să-și tragă asociatul pe sfoară. La acea vreme, ziarul "Cuget Liber" a semnalat faptul că afacerea dezavantajează statul român.
Un munte de pierderi și datorii
Din 1997 până în 1999, societatea mixtă a lucrat în pierdere. Era un rezultat negativ planificat, fiind vorba de o perioadă de reorganizare și investiții. În 1999, pierderea se ridicase la 4.461.044,4 de dolari. Situația s-a inversat, apoi, și timp de cinci ani s-au obținut beneficii. Profitul brut a crescut continuu:
- anul 2000 - 1.231.437,9 de dolari;
- 2001 - 2.380.515,14 de dolari;
- 2002 - 2.873.017,55 de dolari;
- 2003 - 7.403.744,06 de dolari;
- 2004 - 9.843.445,98 de dolari.
Începând din 2005, în ciuda creșterii cifrei de afaceri, a productivității, a numărului și tonajului navelor livrate, rezultatele economico - financiare s-au înrăutățit cu fiecare an. Compania a început să lucreze în pagubă, pierderea brută crescând până la nivelul record din 2014, după cum urmează:
- anul 2005 - 23.035.200,26 dolari;
- 2006 - 12.772.400,85 dolari;
- 2007 - 31.000.000 de dolari;
- 2008 -151.821.812 dolari;
- 2009 -144.320.822 dolari;
- 2010 - 43.736.302 dolari;
- 2011 - 21.797.567 dolari;
- 2012 - 66.115.357 dolari:
- 2013 - 32.474.313 dolari:
- 2014 - 191.512.869 dolari.
Practic, în 13 din cei 18 ani de existență, Daewoo - Mangalia a lucrat în pierdere. Cu alte cuvinte, zecile de nave construite în toți acești ani au adus doar pagube, compania cheltuind mai mult pentru producerea lor decât a încasat. Cel puțin asta reiese din raportările financiare ale companiei, postate pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice.
Pierderile cumulate în perioada 2005 - 2014 au depășit cu mult capitalul subscris și vărsat al companiei, care este de 30.614.832 lei (7.578.866 dolari) și activele imobilizate 1.054.729.977 lei (261.104.091 dolari).
Mai grav este că unitatea este îndatorată până peste cap la băncile sud-coreene și românești. Datoria totală a urcat în 2014 la 4.298.970.786 lei (1.064.233.391 dolari). "Tot șantierul este girat la bănci: clădiri, macarale, utilaje. Compania nu mai are ce gira" - afirmă Marin Florian, președintele Federației "Navalistul".
Se pune întrebarea: va putea compania să returneze împrumuturile, având în vedere că produce în pierdere? Nu se va trezi cu executorii la poartă?
Miracol sau sfidare?
Pare un miracol sau o sfidare a tuturor legilor economiei de piață faptul că Daewoo - Mangalia nu a dat faliment până acum, că produce și primește, în continuare comenzi, că obține împrumuturi.
Dar nu are nimic miraculos faptul că statul român doarme în cizme și nu își întreabă asociatul sud-corean: "Unde este profitul așteptat? Unde sunt veniturile din impozitul pe profit, din impozitele și contribuțiile pe salarii, din TVA, pe care ar fi trebuit să le obțin? Unde este industria pe orizontală care ar fi trebuit să crească în jurul companiei mixte?" (Va urma)
