Summit-ul G20, întâmpinat cu proteste

G 20 – grupul celor mai puternice 20 de economii ale lumii – se reunește pe 2 aprilie 2009, la Londra. Summit-ul va dura numai o zi, timp în care liderii statelor participante vor discuta o singură temă: criza economică mondială. Scopul declarat al reuniunii este acela de a cădea de acord asupra a ceea ce trebuie întreprins la nivel global pentru a relansa economia, consumul și producția. Între membrii G 20 există diferențe de abordare a crizei. Fondul Monetar Internațional (FMI) le ceruse să folosească stimulente fiscale de cel puțin 2% din produsul intern brut (ceea ce ar însemna injectarea a circa 2 trilioane de dolari în economie) pentru a combate efectele recesiunii. Turbulențele din sistemul bancar generate de instrumentele "toxice", multe dintre ele bazate pe garanții riscante, vor reveni în atenția G20. Este posibil ca grupul să solicite guvernelor să acționeze rapid pentru rezolvarea acestei situații. SUA au deja un plan pentru un fond de investiții public – privat, care ar urma să preia afaceri "toxice" de până la un trilion de dolari, de la băncile americane. Summit-ul va trebui să rezolve și problema înăspririi reglementărilor bancare pentru a se preveni, pe viitor, asemenea crize. Probabil că vor fi impuse cerințe care să forțeze băncile să dețină un capital mai mare, ca o măsură de siguranță pentru posibilele pierderi. Unele guverne vor să pună capăt sistemului de compensații acordate managerilor de bănci, pe care îl consideră vinovați pentru comportamentul riscant adoptat de instituțiile financiare. Situația țărilor în curs de dezvoltare va fi și ea în atenția reuniunii. Banca Mondială estimează că recesiunea globală a aruncat peste 50 de milioane de persoane în brațele sărăciei. Marea Britanie pledează pentru menține-rea ajutoarelor acordate acestor țări. Summit-ul G20 a fost întâmpinat cu un val de proteste la Marea Britanie, Germania, Franța și Italia, la care au luat parte mii de persoane. Participanții au cerut marilor puteri să pună capăt crizei economice și critică guvernele că mai mult vorbesc decât acțio-nează.