Se întâlnesc Ițic și Ștrul. Itic, supărat, Ștrul, vesel, n-avea nicio treabă.
- Publicitate -
S: Frate, am scăpat de toate problemele!
I: Da’ ce-ai făcut, mă?
S: Mi-am luat un elefant, frate!
I: Hai bă, lasă vrăjeala, că nu-mi arde…
S: Nicio vrăjeală, mă. Am scăpat de toate problemele. Știi parcul meu de mașini? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruiește. Nevastă-mea… știi că e obsedată cu grădina de flori. N-am treabă, le stropește ăsta de cinci ori pe zi… jet mic, jet mare. Copiii… știi ce disperat eram cu ei. Am și uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa, îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
I: Da’ cât ai dat, mă, pe el?
S: 100.000 de euro, da’ face toți banii…
I: Auzi, mă… Nu mi-l vinzi mie?
S: Ce să fac?!! Bă, nene, ăsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
I: Hai mă că-ți dau 150.000, dă-mi-l mie, doar știi ce probleme am acasă!
S: Nu se poate, mă. E sufletul nostru, cum să ne despărțim de el?
I: Hai, bă, că-ți dau 200.000, dă-mi-l să scap de belele.
S: Nu se poate, bă Ițic, tu nu înțelegi. Îți comand și ție unul, dacă vrei, da’ ai de așteptat un an.
I: Băi, Ștrul, îți dau 300.000! Ajută-mă să-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca frații, am început împreună să facem afaceri!
S: Bine, mă, hai. Da’ să știi că ți-am dat de la inimă, era ca și copilul nostru.
După șase luni se întâlnesc ăștia iar. Ștrul vesel, Ițic, terminat, cu părul alb, cearcăne mari…
I: Băi, Ștrul, ce mi-ai făcut, bă? M-ai nenorocit cu elefantul ăsta!
S: De ce, mă?
I: Nu face nimic, frate. Parcul meu de mașini, îl știi… S-a suit cu curu’ pe mașini, mi le-a strivit. Nevastă-mea… Obsedată și ea cu florile, și-a făcut nevoile pe ele, nu se mai vede o petală sub ditamai balega. Pe copii nu-i halește, dar îi bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!
S: Băi, Ițic, tu ai o problemă!
I: Da, bă, știu, cu elefantul de la tine.
S: Nu, bă! Tu, cu atitudinea asta, n-o să vinzi niciodată elefantul ăla!
