de George TopârceanuTanța, domnișoara TanțaE-o duduie foarte șic,Zveltă, cu ochi mari și negri,Cap superb, năsucul mic,Piciorușe lungi și durdeȘi când se plimbă prin TeiToți birjarii o admiră:- Mă, halal de mama ei!Ce profesie are Tanța?Uite, n-aș putea să spun;Nici nu mă intereseazăChiar dacă o presupun.Dar cum Tanța-i delicioasăȘi-are maniere fine,Nici nu vreau să știu ce face,Nici cu ce și nici cu cine.Ca vecini se mai întâmplăCa să-i cer un ac sau ață,Sau îmi cere ea o cartePână mâine dimineață.O vecinătate dragăNe-a prins zilele-n cătușeCă ades intru la TanțaFără să mai bat la ușe.Tot așa-ntr-o seară intruEra iarnă grea și ger,Și-o găsesc în pielea goalăStând lângă calorifer.Năucit de frumusețea-iDau să mă retrag un picÎnsă Tanța-mi spune:- Intră, intră dragă, nu-i nimic!Am intrat și beat de farmecO-ntreba-i plin de mister:- Pentru ce stai goală, scumpoLângă acel calorifer?- Fiindcă-a fost proprietarul,Mi-a răspuns șagalnic Tanța -Și-uite mi-am plătit chiria,Iar acum, usuc chitanța.
- Publicitate -
