După experiența din Parlament, provocările s-au mutat într-un spațiu mult mai concret: o unitate sanitară. Actualul manager al Spitalului Orășenesc Hârșova, Bogdan Bola, fost deputat, avocat de profesie, ne vorbește despre dificultățile întâlnite, măsurile luate și planurile pe care le are, într-un interviu despre responsabilitate și decizii aplicate.Am discutat cu acesta despre situația actuală a spitalului, măsurile luate pentru redresare, dificultățile din sistemul medical local, dar și despre parcursul său profesional și diferențele dintre activitatea politică și cea administrativă.
- Publicitate -
- Domnule director, spuneți-ne pentru început: cum a fost pentru dumneavoastră trecerea de la viața de parlamentar la funcția de manager al Spitalului Orășenesc Hârșova?
- Vă spun sincer că mă simt mult mai confortabil într-o funcție de execuție decât în legislativ. Atunci când am intrat în Parlamentul României aveam niște speranțe, niște idealuri foarte înalte.
Credeam că va fi mai simplu să promovezi o inițiativă legislativă bună, indiferent de culoarea politică. Realitatea a fost, însă, diferită. Multe proiecte au fost respinse doar pentru că veneau din opoziție. Acum, însă, aici, în executiv, la firul ierbii, cum spun unii, îmi place mult mai mult, mă simt mult mai degajat și mult mai liber să fac ceea ce cred că este bine. Îmi face mult mai mare plăcere să mă trezesc dimineața să merg la muncă, chiar dacă este o navetă destul de lungă.
- Dacă ați decide la un moment dat să renunțați la această funcție, v-ați întoarce vreodată la roba de avocat?
- Sincer să fiu, nu am mai profesat de mult în acest domeniu și mi-ar fi destul de greu să revin acum la același nivel. Totuși, am păstrat legătura cu colegii și am mai lucrat pe anumite dosare pentru a nu pierde complet contactul cu domeniul. Viața mea nu a fost una liniară și nici nu îmi doresc asta. Nu îmi place comoditatea unei funcții stabile și nici să fiu, cum să spun eu, ancorat într-o singură poziție în care să-mi petrec tot restul vieții.
- Care sunt principalele provocări pe care le-ați identificat la acest spital?
- Cred că povestea Spitalului Orășenesc Hârșova este o poveste a multor spitale din țară. Sunt foarte multe lucruri de făcut, de reparat din trecut. Atunci când am ajuns, în 2025, în această poziție, am găsit un spital în care erau foarte multe datorii. Atunci aveam zeci de dosare pe rol, primeam de la executori tot felul de înștiințări de plată.
Deci, prima mea preocupare, să spun așa, anul trecut, a fost să aducem la zi acele datorii care erau foarte vechi, unele chiar și de cinci ani. Acest lucru l-am reușit la sfârșitul anului, când s-a reușit achitarea a aproximativ trei milioane de lei.
Era într-adevăr o piatră de moară la gâtul spitalului și am scăpat de această chestiune.
- Care sunt principalele provocări în reabilitarea spitalului și în dotarea cu aparatură medicală și cum influențează acestea activitatea medicilor?
- Lucrările de reabilitare sunt necesare. De exemplu, avem o zonă în care este nevoie aproape permanent de lucrări. Mă refer la acoperișul spitalului, unde este și foarte greu de ajuns și de lucrat. Apoi, este nevoie și de niște aparatură medicală specifică unor specialități medicale. De exemplu, avem un ortoped foarte bun, dar atâta timp când nu îi dăm și aparatura necesară să facă anumite operații, el este, efectiv, limitat la a efectua doar consultații medicale. Totuși, aparatura nu o poți achiziționa dacă ai datorii. Pe de altă parte, odată achiziționată, el poate să înceapă activitatea, fără niciun fel de problemă. În prezent, lucrăm la o strategie de viitor prin care să creștem adresabilitatea în rândul populației și sfera serviciilor noastre medicale.
- Ce capacitate de cazare are spitalul?
- În prezent, avem 64 de paturi de internare continuă și 22 de spitalizare de zi. Din păcate, spitalul nu a fost folosit la întreaga sa capacitate și avem un grad de ocupare a paturilor destul de mic. Am reușit să-l mai creștem anul trecut, însă trebuie să ne adresăm populației, în continuare, să facem cunoscute serviciile medicale ale doctorilor noștri, care sunt niște doctori foarte buni, dar asta va mai dura.
- Domnule director, cum arată o zi obișnuită din viața dumneavoastră, după ce plecați de la spital?
- Când plec de la spital, de obicei începe cu naveta. Mie îmi face plăcere și nu am niciun fel de problemă cu naveta, chiar dacă durează o oră. Totuși, chiar și atunci când pleci de la muncă, problemele rămân, telefoanele sună și reușești destul de greu să te deconectezi de la ele. Dar, atâta timp cât tu simți că faci ceva bun, iar stresul și nervii tăi aduc ceva bun în comunitatea respectivă și simți asta din partea oamenilor și colegilor, nu am niciun fel de problemă cu toată chestiunea asta.
- Care sunt pasiunile sau activitățile care vă ajută să vă relaxați după o zi, după o săptămână încărcată de muncă?
- Personal, mie îmi place să ascult muzică. Asta fac și pe drum, iar drumul de obicei este alături de alți colegi. Mai râdem, mai glumim, încercăm să ne gândim la toate într-un cadru mai relaxat decât cel de pe holurile spitalului, să vedem exact ce putem să facem pentru a doua zi.
- Soția dumneavoastră este medic, lucrați împreună. Mai vorbiți acasă despre serviciu sau există o regulă după ce plecați de acolo, de genul „fără spital?“
- Da. Evident că și acasă mai vorbim despre chestiuni medicale, iar ea îmi este mie de un foarte mare ajutor în tot ceea ce fac.
- Dacă faceți o scurtă trecere în revistă a anilor care au trecut, atât în viața de parlamentar, cât și acum ca director, care ar fi cea mai realizare?
- Momentan, consider că una dintre cele mai importante realizări este formarea unui colectiv unit, în care toți înțeleg că este esențial să lucrăm împreună, fără competitivitate, pentru binele spitalului și al comunității.
O altă realizare de care sunt foarte mândru este salvarea lacului Nuntași. În urmă cu câțiva ani, lacul, cu o suprafață de 851 de hectare, a secat complet pentru prima dată de când există. Împreună cu alți colegi de-ai mei, am preluat inițiativa și am reușit să readucem apa, astfel încât astăzi fauna și flora lacului au fost salvate, iar ecosistemul s-a refăcut.
- Și o ultimă întrebare: la sfârșitul unei zile, ce contează mai mult pentru dumneavoastră? Deciziile pe care le-ați luat la spital sau liniștea de acasă?
- Deciziile pe care le iau la spital. Probabil că soția nu va fi foarte mulțumită de răspunsul acesta, dar da, deciziile pe care le iau acolo sunt foarte importante pentru mine.
