Lelia Rus Pîrvan: „Arta a fost mereu o constantă în viața mea”

- Arta a fost mereu o constantă în viața mea, încă din copilărie, când am început sa desenez pe pereți, pe când vedeam în geamuri sparte portrete și forme concrete în nori, pe care alți copii nu le vedeau. Cred că am fost mereu un privitor fascinat de frumusețea lumii înconjurătoare, un admirator al arhitecturii universului.

- Cred că am căutat mereu să am un soi de libertate de a visa pe care nicio altă variantă de carieră nu mi-ar fi oferit-o.

- Abia acum îmi dau seama că nu a fost o alegere inspirată, ci mai degrabă una asumată, pentru că viața de artist nu se aseamănă deloc cu stereotipurile la care ne gândim imediat: imaginea romantică a creatorului retras într-un „turn de fildeș”, visător și fericit nu există. Viața unui artist presupune, mai degrabă, confruntarea cu neînțelegerea celor din afară, cu dificultăți materiale, cu o breaslă adesea divizată și cu orgolii disproporționate. Și totuși, chiar și în fața acestor încercări, nu aș alege altă cale. Am întâlnit în lumea noastră, însă, și oameni la care mă uit ca la o icoană, cărora am avut chiar privilegiul să le curatoriez expoziții. Este o gură de aer proaspăt să mă gândesc la oamenii aceștia, la arta lor, la ceea ce ne oferă ea...

- Nu prea, dar când o fac, timpul se oprește în loc. Îmi place să experimentez tehnici și materiale noi, pentru că mă scot din zona de confort și mă fac să mă bucur ca un copil de izbânzile mele. Ca profesoară, cred că mă împlinesc cumva și prin lucrările studenților mei, sunt foarte fericită când descopăr tineri talentați și când sfaturile mele își găsesc ecou în sufletele lor. Uneori, simt că lucrez cu ajutorul mâinilor lor, că ei sunt o prelungire a mea. Formarea mea a fost una clasică, în cel mai pur stil, ca studentă a lui Vasile Gorduz, lucrând studiu după corpul uman aproape exclusiv, corp pe care eu îl consideram un vârf al creației umane dar și divine, însă constat faptul că arta abstractă mă interesează din ce în ce mai mult. Simt că poți „spune” mai multe cu foarte puține cuvinte.

- Bienala Națională de Pictură, Simpozionul dedicat lui Ion Jalea, noile albume ale secțiilor Jalea și Topalu (anul acesta pregătim catalogul muzeului nostru, dar este încă surpriză), albumele bienalei, albumul dedicat donației Cezar Atodiresei, „Redescoperind Muzeul”, un proiect dedicat studenților noștri, cursurile de artă pentru copii, la care găsesc sprijin în mai tinerii mei colegi...toate proiectele sunt importante pentru mine. Chiar dacă expoziția „Unde Suntem?” a artiștilor Florentina Voichi și Mircea Roman s-a terminat anul trecut, în urma ei, anul acesta, în primele zile ale lui ianuarie s-a definitivat importanta donație care ne introduce în recepția muzeului, așa că debutul lui 2025 s-a aflat sub minunate auspicii. În ceea ce privește expozițiile, pe lângă proiectele mai sus menționate, care și-au dobândit în timp recunoașterea, anul acesta am mai beneficiat de niște expoziții foarte importante: Retrospectiva Gheorghe I. Anghel, cu care a debutat anul 2025 și pe care am curatoriat-o împreună cu fiul acestuia, pictorul Ion Anghel. O expoziție de mari dimensiuni, care strânge în miezul ei esența unei vieți, cu lucrările realizate în ultima sa perioadă de creație, era obligatorie pentru orașul care îi datora lui, ca profesor fondator, printre alții, Facultatea de Arte din Constanța.

O altă expoziție importantă este cea curatoriată de mine și de Maria Bilașevschi, intitulată „Orizonturi postbelice”, în cadrul celei de-a V-a ediții aniversare a celui mai important eveniment dedicat sculpturii din România - Luna Sculptorilor Români, de la Iași. Muzeul de Artă Constanța a fost prezent la Iași cu 13 lucrări de sculptură, semnate de mari nume ale sculpturii românești: Ion Jalea, Dimitriu Bârlad, Boris Caragea, Ion Pârvan, Alexandru Călinescu, Leonard Răchită, Aurel Contraș și Richard Hette. Lucrările expuse la Iași de instituția de cultură constănțeană au făcut parte din proiectul „Muzeul din depozit”, realizat anual de Muzeul de Artă din Constanța și aflat anul acesta la cea de-a X-a ediție. Prin acest proiect, instituția constănțeană și-a propus valorificarea fondului de lucrări care, din lipsă de spaţiu, nu pot fi prezente în expoziția permanentă. De aceea, expoziţiile temporare, în care lucrările sunt scoase din depozit şi expuse publicului, reprezintă momente de mare însemnătate pentru iubitorii de artă, iar anul acesta patrimoniul nostru a putut fi admirat în „capitala” sculpturii românești, la Muzeul Unirii, în Iași.

Expoziția donației Alma Ștefănescu-Schneider, intitulată „Povestitoarea de oameni și iubire”, s-a aflat pe simezele Muzeului de Artă Constanța în perioada 5 martie - 27 aprilie 2025 și a cuprins o selecție din cele 95 de lucrări care au îmbogățit patrimoniul instituției muzeale constănțene grație donației făcute de familia artistei. Criticii de artă, printre care și Andrei Pleșu, au apreciat virtuozitatea grafică a artistei, comparând-o cu mari maeștri, precum Joan Miro.

- Colectarea operelor valoroase de artă, în vederea îmbogățirii patrimoniului, reprezintă chiar rațiunea unui muzeu, ca mărturie a vremurilor trecute și prezente, și a reprezentat una din constantele perioadei mele de mandat, de la finalul anului 2020 până astăzi.

Expoziția „Secvențial” a artistului Ion Achițenie și a invitatului său, sculptorul Bogdan Breza, a implicat alăturarea unui discurs de inspirație sacră și unul profan, în timp ce expoziția „Eu și împrejurările mele” a prezentat sculptori aflați la vârsta maturității artistice, membri ai corpului profesoral de la Departamentul de Sculptură al Universității Naționale de Arte din București și a fost curatoriată de Mădălina Mirea. Lucrările lui Mihai Rusen (se cuvine aici să mulțumesc și sculptorului Mihai Ionuț Rusen, care a îmbogățit patrimoniul muzeal prin donația făcută), Cătălin Bădărău, Elena Bobi Dumitrescu, Adrian Alexandru Ilfoveanu, Cristian Răduță, Reka Csapo-Dup și Dumitru Cojocaru au alcătuit o expoziție pe cât de neașteptată și echilibrată vizual, pe atât de neliniștitoare, dacă o privim prin perspectiva conceptului curatorial. Au mai fost și alte evenimente precum Gala Luminilor, aflată deja la cea de-a doua ediţie, expoziția „Semn și formă” a sculptorului Aurel Contraș, deschisă în cadrul proiectului Noaptea Muzeelor, dar și expoziția aniversară „60. Repere și orizonturi” a filialei Constanța „Unu” a Uniunii Artiștilor Plastici din România, prezente pe simezele noastre, dar și o sumedenie de alte concerte, lansări și evenimente culturale.

- Oricum, după un scurt bilanț al mandatului meu de director, de la finalul anului 2020 până în prezent, muzeul a fost îmbogățit, în acești aproape cinci ani, cu peste două sute de lucrări de grafică, pictură și sculptură, donații generoase ale artiștilor care au ales să își încredințeze creațiile patrimoniului instituției. Valoarea acestor opere, estimată la câteva sute de mii de euro, nu se măsoară însă doar în termeni materiali, ci în forța simbolică a gestului, care exprimă respectul și afecțiunea profundă pentru acest spațiu cultural, precum și dorința de a oferi generațiilor viitoare bucuria întâlnirii cu arta. Este un gest absolut admirabil pentru care le mulțumesc lor, minunaților artiști, dar și colegilor mei, care mă sprijină în demersul nu întotdeauna ușor de tezaurizare a acestor opere importante.