Olivia Golub: "Să vrei să lași ceva pentru alții este un tip de mentalitate pe care noi ar trebui să-l cultivăm"

A fost vicepreședinte al Consiliului Județean al Elevilor din noiembrie 2020 până în noiembrie 2021, apoi până în noiembrie 2022 a fost președinte al CJE, iar din august 2022 este vicepreședinte al Consiliului Național al Elevilor, până în iulie sau august 2023.

- Nu ți s-a părut monoton să frecventezi 12 ani aceeași instituție de învățământ?
- Mi s-a părut extrem de frumos, pentru că am reușit să fac niște conexiuni în liceul meu care mă ajută zi de zi. Mă cunosc toți profesorii, am relații bune cu ei. Am rămas patru colegi care frecventăm din clasa I Colegiul de Arte. Din promoția de anul acesta de 108 elevi, dacă am rămas 20 din clasa I. La un liceu vocațional se simte foarte mult dacă vii din clasa a V-a sau a IX-a, pentru că pur și simplu nu ai timpul necesar să aduni toate cunoștințele la fel de liniștit cum au făcut-o colegii tăi. Mi s-au sedimentat toate atunci când trebuie.
- Cum apreciezi trecerea de la semestre la module, mai ales că ești în clasa a XII-a, adică un an greu?
- Personal, am apreciat foarte mult această schimbare, pentru că întotdeauna mi s-a părut că mai multe vacanțe, mai micuțe, la intervale aproximativ egale, ar fi benefice. Uneori, după două luni de școală, mai ales în clasele mici, când aveam câte șapte sau opt ore, la 12 ani, mi se părea enorm, așteptam vacanța de Paști, spre exemplu, ca pe Dumnezeu, efectiv. Acum, să am vacanță la o lună jumătate – două, chiar dacă este o săptămână, am timpul acela să respir, să știu că-mi pun toate lucrurile cap la cap, să știu că în vacanța aceea îmi dedic timp pentru mine, pentru învățat în tihnă, Pentru că în timpul școlii, propriu-zis, nu am la fel de mult timp să mă focusez și pe bunăstarea mea personală pentru că sunt ocupată și cu Consiliul Național al Elevilor, și cu voluntariat, cu școală, cu admitere, cu pregătire pentru Bac.

Plus că sunt mai puține note de luat. Adică la materiile unde am patru ore pe săptămână acum trebuie să iau șapte note, cu o notă în minus, dar se simte diferit. Mai ales pentru un elev de clasa a XII-a. Dacă în anii trecuți simțeam că trăiesc o goană după note, anul acesta n-a mai fost atât de grav. Sau de fapt repezeala să iei mai repede o notă, pentru că știi că nu-ți mai ajunge timpul. Ca să nu mai spun de scoaterea tezelor. E-adevărat că nu este aceeași goană care o simt liceenii de la teoretic, secțiile mate-info.

De fapt, sunt unele materii la care și profesorii au conștientizat că sunt mai puține note de pus pe modul și au un pic mai mult timp să se focuseze pe noi. La clasa mea, spre exemplu, anul acesta am fost mai mult ascultată oral, decât prin teste scrise, ceea ce, pentru mine, s-a simțit mai bine. Interacționezi altfel cu un elev când poți să-i pui întrebări, să-i descoperi procesul de gândire și să-i oferi feedback instant. Pe când, dacă dai o lucrare scrisă, profesorul ți-o aduce corectată după o săptămână și deja ai uitat ce ai scris acolo și feedbackul nu este la fel de bun. Pentru fiecare elev când îi împarți lucrările și să îi respui tot ceea ce i-ai corectat pe text. În schimb, dacă faci ascultare orală în timp real, poți să vezi fix ce știe elevul, care nu mai poate copia.
- Constat că spre deosebire de predecesorii tăi la funcția de președinte al Consiliului Județean al Elevilor, tu nu ți-ai ales o carieră în avocatură.
- Nu m-a influențat să aleg acea carieră ca viitoare meserie, dar m-a făcut să mă dezvolt în planul relațiilor sociale, politică. Aș vrea să fac și o facultate în relații internaționale sau administrație europeană, ceva în zona aceasta. N-ar fi ceva care aș profesa, dar mă pasionează și aș vrea să aflu mai multe, ca urmare a felului în care m-am implicat în consiliu sau în voluntariate.

Rememorând acum, pot spune că cel mai mult am prețuit munca din spate. Ok, au fost comunicate de presă, au fost demersuri, au fost campanii, am mers prin școli, dar lucrul la care am ținut eu foarte, foarte mult a fost partea de culise, și anume dialogul cu decidenții, pur și simplu expunerea problemelor elevilor și căutare de soluții împreună cu Inspectoratul Școlar, cu Consiliul Județean, cu Primăria. Unele dintre lucruri chiar s-au rezolvat și au avut o finalitate. Spre exemplu, pe mandatul meu de vicepreședinte unul dintre cele mai importante lucruri a fost faptul că s-au mărit cuantumurile de bursă în municipiul Constanța. Pe finalul mandatului de președinte m-am ocupat de partea cu transportul elevilor, propunerea cu sume forfetare, iar colegii mei care au continuat au și reușit să finalizeze propunerea aceasta și sunt foarte mândră de ei. Demersul pe feedback semestrial, din 2021, la fel l-am simțit foarte important, când nu era încă ordinul 3864 ieșit. Demersurile din timpul pandemiei legate de testarea în școli de purtatul măștii sau ce aveau nevoie elevii. Pentru partea de incluziune educațională și bullying, violență, abuz, toate chestiile astea am ieșit cu foarte multe poziții și chiar cu un raport rezultat din răspunsurile elevilor.

La nivel național, m-au interesat foarte mult relațiile cu structurile de reprezentare a elevilor din Republica Moldova, de fapt asta mi-am dorit cel mai mult de la mandatul meu, și acum mă ocup de portofoliul acesta. Consider că a fost raza de soare din mandatul meu. De asemenea, mi-am dorit foarte mult să fac parte din delegațiile permanente, care țin legătura cu structurile decizionale.

- Apropo de structuri decizionale, te provoc la un exercițiu de imaginație. Dacă ai fi ministru al Educației, ce ai schimba tu printr-o lege a educației?
- Cred că doar ministrul singur nu ar putea să schimbe atâtea, pentru că cineva s-ar fi găsit să le schimbe până acum. Dar dacă aș putea să fac o schimbare, aș umbla foarte mult la programă. Am profesori mai mari decât mine cu 15 ani, dar care au învățat aceeași materie ca și mine, pe aceleași manuale. Plus că, eu învățând la vocațional, am putut observa câte diferențe sunt între noi și cei de la teoretic, dar pe care nu se pune accent. Noi dăm același Bacalaureat la istorie precum cei de la științe socio-umane, care studiază chiar și cinci ore pe săptămână, în timp ce noi avem una în program. Mă bucur că în sfârșit se umblă la programa de Bacalaureat și poate că în sfârșit se vor diferenția. Și ar mai fi ceva. Faptul că învățăm foarte, foarte mult pe de rost, lucru pe care îl simțeam constant în clasele de gimnaziu. Inclusiv acum, la istorie la Bacalaureat subiectele se mai dau și pe decenii, chestie pentru care tu ca elev trebuie să înveți ani pe de rost. Corect, așa este istoria, dar nu mai bine ne axăm pe competențe? Bac-ul trebuie să verifice dacă eu nu sunt analfabet funcțional, dacă gândesc și dacă sunt în stare să văd o relație cauză-efect. La clasă, sunt prea multe materii la care simți uneori, pur și simplu, că trebuie să le tocești.
- Cum s-a născut trăsnaia „Dăm viață școlii noastre”, proiectul declarat câștigător în programul de bugetare participativă „Tu decizi pentru Constanța”, scris împreună cu colega ta de clasă Ana-Maria Petcu?
- Sufletește vorbind, cum știți, sunt din clasa I la liceul acesta și am prins multe epoci ale Colegiului de Arte din Constanța. Mulți directori, vreo cinci, mulți directori adjuncți, nu știu să vă zic. Au fost ani în care se încuia ușa în fiecare pauză, ani în care nu aveai voie să intri în curtea interioară deloc. Ani în care curtea interioară arată ca o junglă, pur și simplu, cu copaci netăiați. Actuala direcțiune se vede că a investit mai mult timp. Acum mai avem niște lemn, nu doar pietre spart. Dar tot nu este valorificată la potențialul ei maxim curtea interioară. Încerc să-mi imaginez cum ar fi o oră de dirigenție în curte sau pur și simplu să am o oră în care să vreau să lucrez la laptop, să-mi fac o temă pentru mâine, un proiect. Sau pur și simplu să mănânc în aer liber, ca să nu mai miroasă în clasă a toate felurile de mâncare de la cantină.

Noi inițial ne gândisem să strângem bani printr-un concert caritabil sau printr-o expoziție de artă, să cerem finanțare complementară de la Primărie. Actuala directoare (prof. Anca Dragomir – n.r.) era foarte deschisă pe partea aceasta, pentru că și dânsa prima reacție când a văzut curtea aceea a fost… îngrozită. Ne-a sprijinit foarte mult pe partea aceasta și era bine intenționată în organizarea de acțiuni de colectare. Dar dacă s-a ivit șansa aceasta, cu atât mai mult amândouă simțim că lăsăm ceva în urma noastră. Știu că atunci când voi reveni o să pot să mă așez pe o băncuță să stau de vorbă cu foștii profesori.

E foarte important să știi că dai și ceva de la tine. Pentru că, dacă vom continua să creștem ca elevi fără cultura voluntariatului, o să avem niște surprize foarte neplăcute. Să vrei să lași ceva pentru alții și să faci lucruri pentru alții este un tip de mentalitate pe care noi ar trebui să-l cultivăm.