- După ce, anul trecut, detașarea în funcția de director v-a fost… refuzată la două unități de învățământ (școlile gimnaziale nr. 7 și 29), iată că ne revedem din postura de director al Colegiului Național de Arte „Regina Maria”. Cum s-a întâmplat?- Cred că datorită perseverenței mele. Ideea directoratului la Colegiul de Arte durează de vreo doi ani. La un moment dat, doamna director m-a anunțat că dorește să renunțe din motive bine întemeiate și că își dorește ca managementul să fie preluat de cineva care poate să ducă mai departe lucrurile bune întâmplate în mandatul său împreună cu echipa managerială. Prima oară am refuzat categoric, pentru că știam ce înseamnă liceu vocațional. Ulterior, pentru că am avut mai mult timp să mă gândesc, mi s-a părut provocator și pe ultima sută de metri, văzând că nimeni nu reușește să ocupe acest post prin concurs și aflând că cele două doamne din echipa de conducere nu-și mai doresc să continue activitatea managerială, iar liceul rămâne în impas, mi-am depus acordul pentru funcția de director la Colegiul de Arte „Regina Maria”.
- Ținând cont că anul trecut ați ajuns până în instanță, cum v-a primit inspectorul general?- Așa cum prevedea procedura, m-a primit la o întrevedere, am avut o discuție strict despre opțiunea mea de a fi director, deci am lăsat la o parte toate celelalte discuții și a fost de acord să mă numească.
M-a întrebat dacă voi face față, dar mai ales să ridic liceul, pentru că își dorește mai mult de la această unitate. Condiția a fost să fim o echipă managerială împreună și m-am bucurat că a acceptat și în funcția de director adjunct pe domnul Florian Stoica, fost inspector școlar pentru specialitatea arte.
- Se presupune că nici înghesuială mare nu a fost pentru acest post…
- Din câte știu, mai erau doritori pentru acest post. Este un liceu foarte greu, dar este și tentant să fii directorul acestei instituții de învățământ, considerată una dintre cele mai mari din țară, pentru că aici sunt toate cele patru secții de vocațional, în timp ce în alte licee există doar una-două, maximum trei.
Aici sunt două lumi: lumea culturii generale și lumea artistică. Și ca să înțeleg foarte bine cum funcționează lumea artistică aveam nevoie de un om care să provină din această lume.
Aveam în spate experiența organizării admiterii la liceele vocaționale, nu eram în necunoștință de cauză, știam cum decurg lucrurile.
- Care a fost primul impact cu lumea unui colegiu vocațional?
- Este o instituție cât patru școli. Gestionăm 165 de oameni. De fapt, avem vreo 190 de posturi și în niciun an nu s-a reușit acoperirea tuturor catedrelor mai ales cu profesori de specialitate, care să vină titulari sau suplinitori, și apelăm în continuare la colaboratori, pensionari, din teatru. Planurile cadru sunt total diferite de planurile cadru obișnuite, disciplinele de specialitate fiind mult mai multe. Avem peste 90 de spații. Am primit o adresă de la IPJ să ne ocupăm de securitatea acestor spații, dar eu aș avea nevoie de fonduri de patru ori mai mari decât o școală normală. Cei mai mulți bani noi îi cheltuim pe salarii. Avem nevoie stringentă de instrumente. Între cele 30 de piane de care dispunem, unele sunt vechi de prin 1800. Un pian costă între 6.000 și 11.000 euro. În acest moment nu am buget pentru așa ceva, fiind mijloc fix. Dacă merg să cer la Primărie 20.000 euro pentru piane, credeți că-mi dă cineva? De aceea spun că este greu. Avem nevoie de un acordeon, dar în acest moment nu mai există această meserie, pentru că nu mai au unde să se formeze în România. Așa că, singuri, profesorii își repară instrumentele. Acum căutăm încă patru copii pentru a completa clasa a V-a de coregrafie. Pentru că aici nu e de ajuns să ai talent, voință și dorință, mai trebuie să fii și genetic dotat. Avem nevoie de un contrabas mai mic, pentru cei de gimnaziu. Nu mai vorbesc de faptul că liceul nu a mai beneficiat de o renovare de zeci de ani.
Elevi nu sunt foarte mulți – 1.065, clasele fiind puțin mai mici decât cele de învățământ teoretic, după noua Lege 24 a educației, doar că nevoile lor sunt mult mai mari.
E clar că toți copiii care vin aici pun pe primul loc arta și îi interesează în mod expres specialitatea. Ei vin să studieze instrument, canto, arte plastice, arta actorului… tot ce avem noi aici. Dar cultura generală ne asigură finalitatea, în sensul că ei susțin un Bacalaureat la cultură generală. Și atunci noi trebuie să împăcăm foarte bine cele două aspecte. În prima zi când am venit aici, mi-a fost foarte teamă de orar. Și aveam să aflu că orarul începe să fie făcut de prin luna iunie și de aceea cei care vin să suplinească ore cumva vin și se grevează pe orarul deja construit. Eventual, dacă mai au ore se duc și spun că deja au orarul făcut la Arte. Sunt așezate mai întâi disciplinele de cultură generală, după care se face orarul pe specialitate. La unele specialități se studiază pe grupe, dar la altele studiază individual.
Și eu am venit cu niște idei pe care mi-aș fi dorit să le aplic, dar mi-am dat seama că nu merge și trebuie să închid ochii pentru că este un cu totul alt specific.
- Dar în cancelarie, cum v-au primit cei 165 de noi colegi?
- În primul rând vreau să mulțumesc doamnelor directoare Carmen Chilea și Sorina Eftimi, care m-au ajutat să preiau treptat această funcție. Am scos agenda și am început să întreb și să scriu. Mi-au lăsat o bază de date foarte bine pusă la punct cu tot ceea ce au lucrat dumnealor. În plus, doamna Carmen Chilea mă sprijină la orice neclaritate.
Fiind 165 de cadre, nu ne-am putut vedea toți într-o singură întâlnire, așa încât am stabilit, de comun acord, să ne întâlnim pe catedre și comisii, mai restrâns că-i mai bine. Recunosc că îi cunoșteam pe o bună parte dintre colegii de la cultură generală, dar și pe cei de la specialități.
Nu m-a iubit toată lumea de la început și am convingerea că s-au exprimat și public anumite persoane cu referire la venirea mea aici, pe fondul unui conflict mai vechi, dintre conducerea de la acea vreme și cadrele didactice, părinți, pe care am fost nevoită să-l gestionez în cadrul Colegiului de Arte, din calitatea de inspector școlar general adjunct.
Dar pot să spun cu maximă sinceritate că nu am fost atât de bine primită în propria mea școală cum am fost primită aici, la Colegiul de Arte. Și nu mă feresc să o spun și o voi spune tot timpul. Voi sta aici cât vor avea nevoie de mine, deoarece au fost mult mai deschiși decât colegii mei de la Școala nr. 29, pentru care nu a contat absolut deloc experiența mea ca inspector școlar general adjunct. Fără falsă modestie, totuși să ai un coleg care a trecut prin niște funcții și a vizitat toate școlile și a trecut prin toate etapele manageriale, a gestionat sesizări care mai de care… să nu dorești să te folosești de el într-o comisie?
- Intenționați să participați la un viitor concurs de directori?
- Acum dacă am acceptat provocarea aceasta, da!
