Foileton de Gabriela S.
- Publicitate -
Cititul este la modă
Zilele de lucru în office se scurg repede, purtate de cascada timpului grăbit, repezite de mișcările radicale ale bursei și cele spumegânde ale legilor bancare care se schimbă de la o lună la alta, în vederea redresării economiei globale. În jongleriile cu diverse probleme ivite într-o zi, capacitatea de a acorda prioritate celor esențiale este absolut cheie, ținând cont de cifre, indici bursieri și deadlines pentru numeroasele proiecte ce trebuie soluționate concomitent.
Sunt zile întregi, una după alta, când nu avem timp să ne uităm în stânga sau dreapta, găsind doar câteva minute să schimbăm idei despre experiențele din week-end-ul trecut, vacanțe, cărțile pe care le citim sau ce planuri avem pentru week-end-ul ce vine.
Poate că psihoza pornită de criza economică a stârnit nevoia americanilor de întoarcere la acele valori culturale de bază, cum ar fi cititul. Sau poate că este conștientizarea, naturală în vremuri precare, a simplului fapt că televiziunea, oricât de interesantă, distractivă sau informativă este în general, are un efect hipnotizant temporar asupra noastră, după care imaginile viu colorate și volatile ni se șterg din minte lăsând în urmă nu mai mult decât o pată ce se risipește în timp.
Cititul se pare că a devenit din nou un trend în Chicago. Observ zilnic, în drum spre serviciu, pe transportul în comun, colegii care dezbat ultima carte citită, după care, probabil, va fi făcut un film. Se întrec, ca la un concurs, să-și împărtășească noutățile în domeniul literar.
Chiar și cei care fac parte din managementul băncii noastre, în ultimele câteva luni, au început să ne trimită lista celor mai recomandate zece cărți pentru lumea de afaceri. Câteva dintre aceste cărți sunt despre economie, despre criza globală, disecând succesul sau, deopotrivă, falimentul recent al unor companii renumite.
Împreună cu colegele și prietenele mele am decis să începem un "book club" (club de citit), așa cum în timpurile vechi, atât aici, în America, dar și în România, femeile formau clacă pentru cusut sau urzit, unde se discutau problemele mondene din acele vremuri. Obiceiurile tradiționale de socializare nu s-au schimbat radical în America, ci doar au evoluat. Una dintre fetele din grup alege o carte, poate fi mai nouă sau din literatura clasică, o comunică celorlalte din grup, și ne întâlnim o dată pe lună la una dintre noi acasă, sau la o cafenea Starbucks (coffee shop-ul "adictiv" pornit din Seattle și răspândit din State până în Europa și Asia), unde ne împărtășim ideile despre lectura acelei luni, pe lângă alte noutăți despre viața personală sau profesională.
Televizorul este, pentru mare parte din săptămână, un obiect mai mult de decor decât de utilizat. O cină cu Tudor, o petrecere, sau chiar numai "hanging out" (socializare, într-un limbaj mai colocvial) cu prietenii, sunt opțiuni mai fascinante decât câteva ore petrecute ca un "couch potato" (cartof de canapea), mâncând pizza în fața televizorului.
Într-un fel destul de subtil, este ca o stigmă socială dacă ești întrebat cum ți-ai petrecut week-end-ul sau seara și răspunzi: "Oh ... I just watched TV" (Ah ... doar m-am uitat la televizor). Cei cu familii și copii mici sunt singurii care au o scuză pentru asta, având în vedere că, la sfârșitul a opt ore de serviciu și încă trei - patru de alergat în jurul casei după plozi, televiziunea reprezintă pentru ei doar leagănul spre lumea viselor, la sfârșitul unei zile obositoare.
De la shopping, la window shopping
Până acum un an și jumătate, shopping-ul reprezenta în mare parte un sport al vanității pentru americani. Conceptul este schimbat aproape radical acum, sub presiunea salariilor înghețate, în scădere sau chiar inexistente, din cauza șomajului curent.
"The Golden Mile" (Mila de aur) sau Michigan Avenue, în Chicago, constituie un loc mirific de pelegrinaj pentru turiștii care sunt atrași de multitudinea de magazine de cea mai înaltă clasă, unde și prețurile sunt proporționale cu renumele.
Magazine de la Chanel și Versace până la Zara, Max Mara, Burberry, Disney, Apple, Tiffany’s, Van Cleef & Arpels, împreună cu giganți de retail cum sunt Sack’s Fifth Avenue, Macy’s și Nordstrom, întinse pe o distanță de aproape doi kilometri, sunt o plăcere de străbătut în orice anotimp, dar în special vara sau de sărbători, când luminile șerpuiesc în jurul fațadelor și până la cele mai mici dintre ramurile copacilor de pe acest bulevard.
Michigan Avenue se sfârșește în partea de nord cu Gold Coast și lacul Michigan, iar în partea de sud, cu Milenium Park și Muzeul The Art Institute of Chicago, unde Tudor m-a dus la prima noastră întâlnire, așa cum se cuvine unui sculptor. Aceea a fost o zi pe care nu o voi uita în veci. Dar despre asta, vă voi povesti pe larg, într-un alt articol.
Trebuie să fie ceva imprimat în mintea unei femei, un cod genetic special care efectiv ne atrage ca un magnet invizibil spre primul magazin din apropiere sau, după caz, spre acea vitrină unde se află rochia cochetă și pantofii eleganți care ne-au luat ochii ultima dată când am trecut pe lângă ele, ori pe care le-am zărit în ultimul număr din Vogue (eu am o slăbiciune pentru ediția franțuzească, și nu pentru cea americană, unde moda pare a fi, de obicei, cu câteva luni în urmă).
În trecut, mergeam prin aceste magazine, baletând printre noile colecții ale sezonului respectiv, focalizându-mi privirile asupra câte unui lucru care îmi părea extraordinar și necesar. Mergeam apoi acasă, cu prețul bine întipărit în memorie, încercând să găsesc pe internet o sursă cu un preț mai convenabil. Când găseam mai ieftin, comandam pe internet; dacă nu, mă întorceam ziua următoare să cumpăr, asta fiind și o soluție bună la încercarea de a nu cumpăra numai din impuls.
Sezonul de shopping al sărbătorilor din 2008 a fost brutal diferit față de anii precedenți. Se citea nehotărârea pe chipurile puținilor cumpărători care mai adăugau ceva în coșuri, erau considerabil mai puțini decât în alți ani, în care nu puteai arunca un ac în aceleași magazine. În trecut, privit de la înălțime, Michigan Avenue era un mușuroi cu furnici. Când nu a mai fost așa, acela a fost unul dintre simptomele căderii economice. În 2009, mulți oameni și-au pierdut joburile și au intrat în șomaj. Shopping-ul pe Michigan Avenue, ca și în restul lumii, s-a schimbat într-un mod extrem de evident negativ.
Este interesant să observi cum și investitorii preferă să cumpere acțiuni în companiile de retail precum Walmart, CVS, Walgreens sau restaurantele McDonald’s, decât în cele de calitate superioară.
"Window shopping" (privitul fără cumpărat) a devenit mult mai frecvent. Sales (ofertele) au crescut pentru un timp la nivele nemaiîntâlnite, între 70% sau 90% din prețurile originale. Magazinele de marcă, Versace sau Chanel, erau pustii, iar cele de genul Filene’s Basement sau Marshall’s, de resale, ce vând mărfurile din sezonul precedent, de la magazinele scumpe, la un preț redus, au început să ia amploare și să crească în popularitate.
Shopping-ul pe Michigan Avenue se transformase într-un peisaj trist. Însă, în ultimele luni, cumpărătorii parcă au început să prindă mai mult curaj. Dar mai toți am învățat să fim mai selectivi între a cumpăra un lucru sau groceries (mâncare), tinzând spre necesitate și renunțând a satisface mofturi de moment, chiar dacă această criză economică pare să se îndrepte spre un sfârșit în America.
Va urma
(Foiletonul Gabrielei S. poate fi citit în edițiile de week-end și de luni ale ziarului "Cuget Liber")
