Obezitatea și luxația congenitală a șoldului – cauzele coxartrozei

Afecțiune degenerativă a articulațiilor șoldului și genunchiului, coxartroza se manifestă prin dureri acute, impotență funcțională a membrului respectiv, anchilozare și parestezie, însoțite de edem local al articulației.

Coxartroza este cunoscută și sub numele de artroza șoldului și reprezintă localizarea reuma-tismului degenerativ la articulația șoldului. Apare, în general, după vârsta de 50 de ani și are o frecvență ușor mai crescută la femei, după cum precizează dr. Virgil Bucur, medic primar medicină fizică, recuperare și balneologie.

Luxația congenitală a șoldului este una din cauzele importante ale bolii, iar obezitatea - un factor esențial de supraîncărcare articu-lară, care grăbește uzura și formarea artrozelor. Alt simptom caracteristic dominant este limitarea mișcărilor. Definitorie pentru coxartroză este și limitarea mișcării de rotație în afară, cu depărtarea coapsei de linia mediană.

Simptomele bolii

Se cunosc două tipuri de boală: coxartroza primitivă, în toate cazurile când nu se găsesc anumiți factori predispozanți și coxartroze secundare, când, în prealabil, se găsesc modificări anatomice sau de poziție ale articulației șoldului. "De menționat că la aproximativ jumătate din cazuri, coxartroza apare fără modificări radiologice sau leziuni vizibile prealabil. Durerea la genunchi este un prim simptom și ea se declanșează în timpul mișcărilor șoldului și, mai ales, al mersului și încetează în perioada de repaus" - precizează specialistul.

Tratament

Dr. Virgil Bucur ne-a explicat că, în linii generale, se pot lua măsuri de protecție față de uzura articulației, dar și de tratament care să scadă durerea la mișcare, să reducă contractura musculaturii și, dacă este posibil, să se obțină o restaurare a funcției articulare.

"Evitarea eforturilor este însă obligatorie în astfel de situații, iar gimnastica abuzivă și forțarea mersului nu ajută, ci grăbesc evoluția artrozei" - avertizează specialistul, care ne-a mai spus că o mobilitate mai bună a articulației șoldului poate fi obținută prin mișcări ușoare, fără încărcare cu greutatea corpului și, dacă este posibil, se recomandă mersul pe bicicletă (care activează mișcările articulare și crește forța mușchilor slăbiți prin inactivare).

Tratamentul medicamentos constă în antiinflamatorii neste-roidiene sau miorelaxante, atunci când există contractură, cel cortizonic fiind total contraindicat.