Oamenii se nasc cu instinctul de a râde, iar plânsul se învață pe parcurs, ca un comportament social de exteriorizare a durerii sau tristeții, conform unui studiu olandez publicat în ultimul număr al revistei New Scientist. Conform studiului, râsul ca și comportament social este înnăscut, instinctiv, în timp ce plânsul, sau alt mod de vocalizare emoțională a nefericirii sau a durerii este învățat pe parcurs. Potrivit paginamedicala.ro, faptul că nou născuții plâng la naștere este explicat prin șocul nașterii în sine și prin nevoia reflexă de oxigen, în nici un caz ca expresie a tristeții.
În cadrul acestui studiu, cercetătorii olandezi au solicitat unui număr de 16 voluntari să emită sunete care să exprime anumite emoții, fără să apeleze la ajutorul cuvintelor. Jumătate dintre voluntari erau surzi. Interpretarea unor emoții precum tristețea, frica, ușurarea după depășirea unui obstacol, furia, ilaritatea și altele a fost înregistrată și prezentată apoi unui alt grup de 25 de voluntari cu auzul normal, care au fost rugați să identifice fiecare emoție exprimată audio.
Doar râsul și suspinul de ușurare au fost ușor de identificat de pe înregistrările voluntarilor surzi. Toate celelalte sunete, inclusiv plânsul și strigătele de teamă, au fost mult mai ușor de identificat corespunzător când au provenit de la voluntarii fără dificultăți de auz. Având în vedere faptul că voluntarii surzi din naștere nu au avut niciodată șansa de a auzi pe cineva râzând, oamenii de știință au tras concluzia că oamenii se nasc știind cum să râdă. Însă exprimarea tristeții prin plâns vine în urma experienței, este un comportament învățat și nu înnăscut.
- Publicitate -
