Cercetătorii de la Universitatea Yale au studiat toate dovezile acumulate de-a lungul timpului asupra rolului pe care ketamina îl joacă în tratarea pacienților care suferă de depresie și care nu răspund la niciun alt tratament, identificând astfel modul în care această substanță acționează pentru a trata afecțiunea, notează descoperă.ro.
Studiul publicat în revista Science susține ideea potrivit căreia ketamina este un tranchilizant folosit pentru animale și totodată un popular drog cunoscut sub numele de Special K, dar pare să fie cel mai bun tratament împotriva depresiei.
"Reacția terapeutică rapidă a ketaminei observată în rândul pacienților care nu reacționează la niciun alt tratament reprezintă cea mai mare reușită obținută de știință în lupta cu depresia în ultimii 50 de ani", a comentat dr. Ronald Duman, profesor de psihiatrie, neurobiologie și farmacologie la Școala de Medicină Yale.
Cercetările precedente au arătat că pacienții deprimați care au consumat ketamină au prezentat o îmbunătățire imediată a simptomelor. În cursul acestui an, doctorii de la spitalul Ben Taub din Houston au efectuat un experiment cu ketamină, folosind această substanță pentru a trata pacienții care soseau la urgențe suferind de depresii suicidale.
Dr. Anu Matorin, directorul Centrului de Urgențe Psihiatrice din cadrul spitalului Ben Taub, a declarat că medicamentele antidepresie oferă primele rezultate în câteva săptămâni sau chiar luni, însă ketamina acționează chiar din primele zile, oferind astfel o soluție pentru tratarea pacienților aflați în stare gravă, care ar putea fi un pericol pentru alte persoane sau pentru ei înșiși.
Cu toate acestea, efectele anti-depresive ale ketaminei nu se mențin pe termen lung. Conform cercetătorilor care au efectuat cel mai recent studiu, îmbunătățirea stării pacientului devine vizibilă în câteva ore, însă efectele nu durează mai mult de zece zile. Oamenii de știință au dorit să identifice modul în care ketamina funcționează, pentru a-i putea îmbunătăți eficacitatea și pentru a deschide calea spre alte medicamente similare, dar care nu provoacă efecte halucinogene. Motivul constă în faptul că, în doze mari, ketamina provoacă efecte adverse precum halucinații, detașare, incapacitatea de a percepe optim sunetele și imaginile.
