Apa, un lux în 2026! Sătenii din Cuiugiuc o cară cu găleata de la cișmeaua aflată la cinci kilometri

Pentru un pahar cu apă, localnicii merg zilnic, kilometri întregi, cu gălețile la cișmele sau la fântâni. Deși ar fi trebuit să demareze deja proiectul pentru alimentarea cu apă în zonă, constructorul s-a retras, iar oamenii au rămas din nou fără speranță. 

Dimineața începe devreme în satul Cuiugiuc. Nu cu o cafea, nu cu știri, ci cu drumul spre cișmea sau fântână. Este activitatea principală a locuitorilor care își duc traiul aici de când se știu cu același obicei. Mai exact, să scoată apă din fântâni sau să meargă pe jos ori în căruță, până la cișmeaua aflată la cinci kilometri distanță, în Carvăn, pentru a umple bidoanele. Pentru cei aproape 70 de locuitori ai satului, apa nu este un confort, ci o luptă zilnică pentru supraviețuire.

„Stăm în satul Cuiugiuc și mâncăm din altă parte. Facem cumpărături de la Lipnița, de la Băneasa, luăm apă de la Carvăn și stăm în Cuiugiuc. Este foarte greu. Apă nu avem, drum ca lumea nu este, uite câte familii suntem și aș vrea și noi să avem apă în sat, să avem un drum frumos", povestește o localnică.

 

„Cu fântânile ne descurcăm și din satul vecin, la trei kilometri, de unde aducem cu bidoanele. Mergem cu căruța când e timpul bun, la două, trei zile. Iarna e mai greu, o băgăm în casă că este rece seara. Apa este cea mai mare dorință, în rest ne descurcăm", declară un alt localnic.

 

Bătrânii stau și privesc cum satul se stinge. Mulți au muncit o viață. Astăzi, la bătrânețe, trăiesc din pensii mici sau ajutor social și duc găleți cu apă ca să supraviețuiască, într-o țară europeană.

 

 

Emighiul Asan are 87 de ani și este cea mai în vârstă localnică din Cuiugiuc. Deși abia mai merge, ajutată de baston, octogenara își scoate singură apă din fântâna de lângă casă, o fântână veche și cu apă nesigură. O bea, o folosește la gătit sau la igiena proprie. Face asta de când se știe.

 

„Eu am apă aici, car de la fântână. Degeaba vrea să bage pompă acum că lumea nu are cum să tragă, nu mai sunt case aici. Eu beau apă din fântână, îmi mai aduce și băiatul, cu căldărușa", povestește Emighiul Asan, locuitoare din Cuiugiuc.

Deși satul este situat la doar câțiva kilometri de Constanța, pentru locuitorii din Cuiugiuc, distanța până la o viață decentă pare imposibil de parcurs. Drumurile sunt de pământ. Când plouă, noroiul înghite pașii. Când e secetă, praful intră în case, în plămâni, în vieți. Fără apă, fără asfalt, fără perspective, acesta este traiul zilnic al unei comunități uitate. Între promisiuni și realitate, oamenii se simt abandonați în probleme.

 

 

„Care are animale mai trăiește, restul sunt la pământ toți. Noi suntem doi, trei care avem animale. Ne mai mișcăm, mai cu o subvenție de la primărie, mai cu una cu alta. Dar sunt și mulți puturoși, nu că nu ar avea ce să muncească, sunt puturoși. Satul e izolat dar noi nu simțim. Care muncește are, mai vin copiii de la oraș, ne mai aduc ce ne trebuie la o săptămână, la două, noi nu ducem lipsă dar puturoșii da", povestește un alt sătean.

 

Autoritățile locale cunosc situația, dar soluțiile întârzie, după ce constructorul s-a retras din cauza banilor puțini, deși există speranțe că situația se va rezolva anul acesta. Până când promisiunile se vor împlini și proiectul de alimentare cu apă a satelor Cuiugiuc și Izvoarele se va implementa, cișmeaua rămâne sursa cea mai sigură de supraviețuire.

 

„Oamenii din Cuiugiuc vin aici să ia apă de băut. Se dă apă pentru probe de două ori pe an, din șase în șase luni. Avem acum o promisiune, este posibil ca cei de la Consiliul Județean Constanța împreună cu RAJA să facă extindere de aici din Carvăn cinci kilometri până în Cuiugiuc. Să vedem ce se va face la vremurile care sunt", a declarat Nicolae Florin Dinu, primarul comunei Lipnița.

 

Până atunci, în fiecare dimineață, oamenii își vor începe ziua la fel: cu găleata în mână și cu prea puține speranțe.