Cum facem față acceselor de furie ale copiilor Crizele de comportament sunt adesea cauzate de emoții pe care cei mici nu știu să le exprime

de Andreea PERHAIȚĂ Sâmbătă, 07 Aprilie 2012 835
"Dacă nu îi dau ce vrea el, dacă nu îi cumpăr ce vrea el, începe să plângă, apoi țipă și chiar se tăvălește pe jos până când obține ceea ce vrea. Nu reușesc să îl potolesc deloc. Și se uită toată lumea la noi, de parcă aș fi cea mai rea mamă", ne povestește Irina, din Constanța. Astfel de scene vedem însă destul de des prin magazine, prin parcuri. Copiii preiau controlul și părinții trebuie să li se supună pentru a opri criza de comportament. Mulți adulți nu știu cum să facă față acestor ieșiri și, fie le ignoră pur și simplu, fie reacționează cu violență verbală sau chiar fizică. 
O criză de comportament este ca o furtună de vară - vine pe neașteptate, răpăie bine și se termină foarte repede. Acum mergeți liniștiți prin magazin și în secunda următoare auziți scâncete și țipete de nepotolit. Când aveți de-a face cu astfel de crize este o adevărată provocare. Din fericire, ele nu au loc foarte des și, cel mai important, pot fi prevenite.
Inițial ați putea fi deznădăjduiți la gândul că creșteți un mic terorist, dar, dacă învățați câteva reguli, este puțin probabil ca țâncul să devină un adevărat manipulator. Cel mai probabil el are o supărare pe care nu știe să o exprime. Adesea, emoțiile copleși-toare pe care le simt copiii sunt de vină pentru astfel de ieșiri. Frică, respingere și întreruperile dese sunt factori frecvenți care duc la apariția crizelor de comportament.
Emoții copleșitoare
"Un acces de furie este un adevărat spectacol. Pe lângă țipat, dat cu pi-ciorul, tăvălit pe podea, repertoriul copiilor poate include aruncatul lucrurilor, lovitul și chiar ținutul respirației până când începe să se învinețească. Nu vă faceți griji, până la urmă tot va respira. Când este prins într-o criză, nu vă poate asculta și va răspunde negativ la tot ceea ce îi spuneți sau la ce îl amenințați", explică psihologul Adriana Chiru. Dacă ieșiți din cameră, oricât de tentant ar fi, copilul se poate simți abandonat. "Furtuna de emoții pe care le resimte poate fi înspăimântătoare pentru el așa că mai degrabă are nevoie de cineva care să stea lângă el. Decât să îl lăsați să se tăvălească pe jos, dacă nu se împotrivește prea tare, mai bine luați-l în brațe și țineți-l strâns. Există șanse ca să găsească această îmbrățișare confortabilă și să se calmeze mult mai repede", ne sfătuiește specialistul.
Amintiți-vă că voi sunteți adulții
Indiferent cât de mult durează accesul de furie, nu cedați în fața unor cereri nerezonabile și nu negociați cu micuțul terorist. Mai ales când sunteți în public este tentant să cedați pentru a pune capăt episodului. Nu vă faceți griji de ceea ce gândesc cei din jur - orice părinte a trecut prin așa ceva măcar o dată. "Dacă îi faceți pe plac copilul va învăța că așa obține ceea ce vrea și sigur va mai utiliza tactica și altă dată. Țineți-vă cumpătul și luați-l din locul respectiv, duceți-vă afară sau în mașină și vorbiți-i calm, explicându-i că nu a procedat corect, de aceea a trebuit să plecați", ne învață psih. Adriana Chiru.
Aflați-i supărarea
Când se liniștesc apele este bine să purtați o conversație despre ceea ce s-a întâmplat, să rememorați faptele și să-l întrebați de ce s-a supărat. "Aflați-i frustrarea. Puneți-l să vă povestească ce nu i-a convenit și spuneți-i și ce nu v-a plăcut dumneavoastră la comportamen- tul lui. Astfel de discuții au efect mai bun decât pedepsele", mai spune specialistul.       

Taguri

Comentează știrea

Mihai
7 aprilie 2012
Pe bune? E asa de simplu.

Solutia e urmatoarea. In primul rand trebuie sa fie un barbat adevarat cap de familie, un mascul alfa si copilul sa inteleaga ca atat timp cat e pe teritoriul acestui mascul alfa, nu are nicio putere, deci singura lui optiune e sa se supuna. Un barbat dominant, pe care copilul sa il RESPECTE si sa intelaga cine e liderul in casa. Un astfel de barbat nu permite astfel de comportament rau de la bun inceput, nici nu se ajunge la asa ceva. Acest barbat adevarat sta in spatele unor principii, pe care le va implementa copilului de mic. Apoi, mai trebuie sa stie si de frica parintelui, dar de frica cand parintele e nervos nu pe copil, ci pe comportamentul copilului. Cand toate punctele care le'am zis se conecteaza, nu exitsta "ce e de facut cand copilul are accese de furie". Am 24 de ani si nu am copii, dar nepotii mei sunt mici si de cate ori incearca cacaturile astea si se tavalesc, le zic: "nu primesti nimic cat esti pe jos si tipi si plangi. te ridici in picioare, iti tii pieptul in fata, si vii si iei ceea ce vrei. Altfel nu discut!". Merge de fiecare data. Si cei care au probleme, uitati'va cu MARE ATENTIE la "Dog whisperer/Cesar si cainii" toate episoadele si implementati MENTALITATEA lui. Asta daca vreti solutii si vreti sa inceteze odata pt totdeauna. Dar daca vreti sa aveti aceeasi problema over and over, faceti ce faceti intotdeauna. Punct! Mihai Out!

MIhai
7 aprilie 2012
Mai lipseste ceva

Cand toate punctele care le'am zis se conecteaza, atunci puterea si controlul pe care o are barbatul asupra copilului se transcrie asa: daca acest copil incepe sa faca pe nebunu, figura barbatul este una serioasa, si se uita drept in ochii copilului si ii spune numele pe un ton autoritar "Andrei!", "Maria!", sau "Hei!" (depinde de cum e dresat copilul, vezi "Dog whisperer" pt detalii) si copilul se supune in fata liderului. Daca incearca cacaturile astea cu femeia si barbatul nu este de fata, ea trebuie sa'i zica: "inceteaza sau te spun lu tati!". Daca copilul intinde coarda sa vada pana unde poate ajunge, femeia ameninta ca'l suna pe lider, si este dispusa sa faca acest lucru, sa nu fie doar vorbe goale, si cum ziceam, daca puntele se conecteaza, acesta ii poate zice prin telefon "Cosmin!", "Adina!" pe acelasi ton autoritar, probabil si un "vezi tu ce patesti acasa!" inchis telefonul in nasul copilului, sa instaureze in mintea acestuia acest gand: "daca fac asta (comportament prost) patesc asta (o pedeapsa prestabilita, care e deja intiparita in mintea copilului, astfel: comportament prost = durere si invers: comportament bun = placere)". In concluzie, totul pleaca de acasa. Daca femeia are controlul in casa si barbatul e mascul beta, atunci copilul va avea controlul asupra AMBILOR parinti. Pt ca femeia, dominand teritoriul, va rezolva problemele emotional, deci copilul invata ca va obtine ceea ce vrea folosindu'si emotiile, de'asta si accesele de furie. In schimb, intr'o casa dominata de un barbat adevarat, acesta nu accepta cacaturi oricum, impune respect oricum, e autoritar si foloseste disciplina, si rezolva probemele aplicand logica. Deci copilul va invata sa obtina ce vrea prin comportament bun, prin respect si pe merit. Asta e adevarul. Mihai Out!

Alte știri din sectiunea Social

Ultima oră

Titlurile zilei