Ani la rând, Victoria Buzdugan (80 de ani) a stat în mijlocul elevilor şi a fost extrem de iubită de copii, ea fiind profesor de limba română, profesie pe care o consideră cea mai frumoasă din lume şi pe care ar repeta-o, din nou, dacă ar mai fi tânără. Din păcate, acum, îşi petrece bătrâneţea la Căminul pentru Persoane Vârstnice de pe strada Unirii nr.104, dar chiar şi aşa, tot ar mai vrea să pregătească elevi.
- Publicitate -
Pe doamna Victoria Buzdugan sau Viorica, aşa cum îi spun cei din jur, am întâlnit-o la Căminul pentru bătrâni din Constanţa. Octogenara este, clar, una dintre persoanele cu care poţi vorbi ore în şir fără să te plictiseşti. Are multe de spus, mai ales despre copii şi viaţa petrecută la catedra de limba şi literatura română. A trudit mult pentru a-i învăţa pe alţii. De fapt, a trăit cu menirea de a forma tinerii şi acest lucru i-a reuşit din plin. Din păcate, la bătrâneţe, soarta i-a pregătit o altă lecţie, rămânând fără un acoperiş deasupra capului.
Cu toate acestea, fostul cadru didactic este fericit: pentru că a cunoscut oameni de altădată, plini de iubire și delicatețe, dar și pentru că a ajuns să-și vadă copiii mari şi să lege noi prietenii.
Ea îşi aduce foarte bine aminte de vremurile frumoase din tinereţe şi ar da orice să poată da anii înapoi, să fie, din nou, în putere, în mijlocul copiilor. Chiar dacă uneori nu i-a fost deloc uşor să se facă înțeleasă ori să ajungă din prima la sufletele celor mici, în cele din urmă i-a făcut să iubească materia. Rezultatele, însă, au fost copleșitoare. A reuşit ca pe parcursul activităţii sale la catedră să modeleze mințile tinere, le-a pregătit pentru viață.
„Am predat la Săcele, Cogealac, după care am plecat o vreme în Ardeal, acolo predând cel mai mult. Unul dintre fiii mei s-a mutat în zonă şi am vrut să fiu mai aproape de el. Nu îmi era deloc greu să predau, mai ales că mai aveam încă o şcoală la care trebuia să merg de două ori pe săptămână, pe jos. Am vrut, din tinereţe, să le predau copiilor şi vreau să vă spun că nu am lăsat niciun repetent. M-am ocupat de elevii slabi, în mod special. Mi-a plăcut foarte mult să predau, iar în anii mei de activitate, pot spune că am avut o viaţă tumultuoasă, pentru că aşa erau şi vremurile. Mă bucur, însă, că încă am o memorie foarte bună şi mi-ar plăcea să lucrez cu ei chiar şi acum. Le spun mereu copiilor care ne mai vizitează la cămin că îi pot pregăti la această disciplină, dacă vor", ne-a mărturisit femeia.
Ajunsă la o vârstă respectabilă, viaţa i-a pregătit, din păcate, alte „surprize”, în sensul că şi-a pierdut dreptul a mai locui în casa bătrânească a părinţilor săi. La Săcele, imobilul a fost ocupat de doi fraţi, care au considerat că, dacă părinţii au trimis-o doar pe ea la studii, ei pot ocupa în totalitate casa. „Eu nu mai am niciun drept. Au spus că, dacă eu am mers la facultate, ei trebuie să rămână cu casa, că părinţii au cheltuit bani să mă întreţină la studii. Ce să le fac eu dacă nu au vrut să îşi continue studiile? Nu au vrut să învețe mai mult. Au făcut doar liceul. Nu le-a plăcut. Îmi amintesc foarte bine că tăticul le-a spus că dacă învață, îi trimite și pe ei la facultate. Nu plâng că nu mai am dreptul la casă, pentru că ne ducem tot la o groapă, dar nu a fost deloc frumos ce au făcut, pentru că eu i-am crescut. Tot se interesau să mă aducă la căminul de bătrâni. Deci, cum v-am mai spus, am avut o viață tumultuoasă, dar nu m-am văitat. Mai mult decât atât, cu primul soț, cu care am doi copii, nu am putut sta prea mult pentru că era consumator de alcool, agresiv, așa că am divorțat", a adăugat doamna Viorica.
Întrebată ce părere are despre sistemul actual de predare, fosta profesoară ne-a declarat că nu-i place, pentru că nu îi determină pe copii să înveţe. „Sistemul mi se pare mai sărăcăcios, iar pe copii trebuie să îi ajuţi, iar acum ei nu sunt ajutaţi cu nimic. Eu nu sunt de acord cu superficialitatea asta. Nu trebuie procedat aşa. Nu se face carte aşa cum trebuie", a mai spus bătrânica.
