106 ani. Atât împlinește zilele acestea bătrânica noastră Mamaie. Deși are o vârstă venerabilă, stațiunea nu-și arată aproape deloc vârsta. Doar câteva construcții vechi și dărăpănate îi trădează anii, în rest este complet schimbată la față.
- Publicitate -
Potrivit datelor din arhive, sta-țiunea Mamaia a fost amenajată în anul 1906, pe promontoriul situat între Lacul Siutghiol, unul dintre cele mai mari lacuri cu apă dulce din România și Marea Neagră, la 6 - 8 metri deasupra nivelului Mării Negre, la 1 km nord de municipiul Constanța și se întinde pe o lungime de 8 km, pe direcția nord - sud, cu expunere totală spre răsărit.
După 1919, stațiunea Mamaia a cunoscut o dezvoltare rapidă, datorită apariției Cazinoului, vilelor și reședinței de vară a regelui Ferdinand. Astfel, la începutul anilor 1960 stațiunea Mamaia a intrat în elita celor mai atractive stațiuni din sud-estul Europei.
Băi de mare
Primele construcții din amplasamentul actual al Mamaiei s-au construit în 1906 și constau din cabine de lemn reunite sub două Pavilioane, terminate cu câte un foișor și o punte care înainta în mare. Inaugurarea a avut loc pe 22 august 1906, construcțiile fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont, în urma extinderii portului către plajele existente în Constanța și a mutării "băilor de mare" într-o altă locație, respectiv actuala Mamaia.
Pentru a înlesni accesul turiștilor către Mamaia (sau ceea ce acum înseamnă zona Cazinoului din Mamaia), între gara Constanța și stațiune a fost montată o linie de cale ferată pe traseul pe care astăzi se află Bulevardul Mamaia. Aceste construcții au reprezentat centrul activităților turistice până la dispariția lor într-un incendiu în 1920. Imediat după încheierea Primului Război Mondial, stațiunea se dezvoltă și începe amenajarea ei, odată cu construirea rezidenței de vară a familiei regale, în actualul Club Castel.
Primul hotel - Rex
În anul 1925 se construiește Cazinoul, iar în anul 1934 apare primul hotel, de fapt o vilă. Primul hotel în adevăratul sens, a fost Rex (1936), iar abia în 1957 apare și București (actual IAKI). În timpul regimului comunist la Mamaia s-au realizat o serie de construcții fără un plan de urbanizare, pentru a putea fi suportat avalul de turiști atrași de nisipul fin. Dezvoltarea stațiunii a fost în două etape: între 1959 - 1965 s-a dezvoltat partea sudică, începând cu hotelul Parc, iar partea nordică a fost ridicată în mare parte în timpul lui Ceaușescu, adică între 1982 - 1985.
Construcții haotice
În prezent, Mamaia a devenit una dintre cele mai aglomerate stațiuni de pe litoralul românesc. Din păcate, plaja de odinioară nu mai seamănă aproape deloc cu cea de astăzi. Dincolo de faptul că s-a îngustat foarte mult, pe unele porțiuni pierzând chiar și zeci de metri, este plină de tot felul de construcții: vile, blocuri, baruri, cluburi. Și stațiunea s-a transformat într-o aglomerație de hoteluri, blocuri, vile, pensiuni, restaurante. Multe dintre ele s-au ridicat în ultimii ani, pe terenuri cu spații verzi sau în foste parcări auto.
De altfel, în anul 2011, Tribunalul Constanța a anulat hotărârea Consiliului Local Municipal Constanța nr. 302/2009, prin care a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal pentru stațiunea Mamaia. Acțiunea în instanță a fost introdusă de Inspectoratul de Construcții, ca urmare a unui control efectuat de inspectorii instituției la Primăria Constanța. Atunci au fost constatate o serie de neconformități în aprobarea PUZ Mamaia, fără avize de la Ministerul Turismului, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații și avizul Administrației Bazinale de Apă Dobrogea Litoral.
