Hotelul "High Life" bântuit de stafii electorale

"Sinagoga constănțeană, din lăcaș de cult în pericol pentru trecători" a fost primul dintr-o serie de articole ce-și propun să reamintească CUIVA (?!?) că această zonă are nevoie urgentă de atenție. Și-a prins careva în platforma electorală și această zonă mizeră, jalnică perspectivă pentru străinul sosit cu pasagerul?

V-ați întrebat vreodată, trecând prin Piața Ovidiu, de ce poetul privește în jos gânditor? Atitudinea aceasta adânc meditativă este de înțeles dacă ne uităm în jur, la vechile clădiri din zona pieței, dintre care unele nu mai sunt decât niște ziduri în așteptarea vreunui cutremur milos care să le eutanasieze. Un astfel de imobil, sau fost imobil, mai precis, se află pe strada Traian, la stânga poetului. Este vorba de un frumos și cochet hotel al Constanței de altădată, numit "High Life", poate pentru a atrage și cu acest nume protipendada bucureșteană, a cărei pasiune pentru Constanța în La Belle epoque și în perioada interbelică a făcut rentabilă funcționarea a aproape două duzini de hoteluri în zona centrului orașului.
Vocația turistică a Constanței a urmărit orașul de la revenirea Dobrogei la România. Din discuția cu Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă constănțean, dar și autoarea unei valoroase monografii intitulate "Constanța - aventura unui proiect european", aflăm că "plaisiriștii", cum au fost numiți în epocă, mai în glumă mai în serios turiștii, au avut mereu la dispoziție un șir întreg de hoteluri cochete, care, spre deosebire de edificiile lovite de boala gigantismului de astăzi, erau de dimensiuni mici și atrăgeau clienții printr-o ofertă de gen pensiune.
Hotelul "High Life" a fost unul dintre acestea. Situat pe strada Traian, la numărul 4, hotelul exista în 1924, când este menționat pentru prima dată într-un ghid și, tot în același ani, găzduia la parter doi comercianți de cereale. Cu zece ani înainte, pe același loc, se afla un atelier modest de croitorie bărbătească. Judecând după zidurile rămase, a fost vorba de o construcție destul de mare și frumoasă, în stil neoclasic.

Peninsula, după un bombardament imaginar!
Tragedia clădirilor burghezo-moșierești de genul acesta a început cu înroșirea politică forțată a României în anii ’50. Atunci clădirile vechi au fost lăsate în paragină și în ele s-au mutat locatari care n-au putut aprecia valoarea culturală și istorică a acestora. Administrațiile locale roșii, înainte și după 89, au considerat că cel mai bun lucru este să lase vechea Constanță să decadă de la sine. Însă, recent, campania electorală care se află în toi, a găsit o nouă utilizare hotelului "High Life": acela de loc de afișaj electoral.
Dincolo de ironia situației, echipa de afișaj a adus, neintenționat, cel puțin un serviciu zonei istorice a orașului: a tras un semnal de alarmă asupra degradării continue a unor imobile care nu numai că au semnat istoria locului, dar care sub o altfel de administrare ar fi putut scrie și viitorul său.
Zona istorică a orașului, în care influența levantină se îmbină cu stilul occidental adus de arhitecți școliți în vest, pare înadins făcută pentru turistul de astăzi: suficient de orientală ca să fie exotică, dar suficient de europeană să rămână familiară. În starea de acum, însă, turiștii germani care se perindă cu autocarele prin zonă pot să se oprească pentru câteva secunde să-și amintească de cum arătau orașele lor după al Doilea Război Mondial, în urma raidurilor aliate.
Dacă tot nu se găsesc soluții pentru reabilitarea acestei zone, propunem ca ghizii să fie reinstruiți să descrie turiștilor un presupus bombardament care a adus clădirile în actuala stare.