Concurs Muzeul Carsium din Hârșova, un tezaur batjocorit

Undeva, pe o străduță a Hârșovei, ferită "cu grijă" de eventualii vizitatori, se află o casă obișnuită care găzduiește comori nebănuite.

Muzeul Carsium din Hârșova, care s-a redeschis în februarie 2006, rămâne unul din cele mai bine păstrate secrete ale județului Constanța, în ciuda imensului potențial turistic pe care îl oferă o localitate care este locuită în continuu de șapte mii de ani și care se poate lăuda cu singura cetate din România care a funcționat din perioada romană și până în secolul XIX. Rostul unui astfel de muzeu, care există din 1904, dar a fost distrus de bulgari în timpul Primului Război Mondial și a fost desființat de comuniști, ar fi să asigure baza logistică pentru cercetarea arheologică și să expună piesele scoase la lumină de această cercetare.

Habar n-avem cât suntem de bogați
În ce privește piesele găsite aici, unele se află în muzeu, dar cele mai multe "sunt împrăștiate. Acestea se află la Institutul de Arheologie de la București, și Institutul este de acord să ni le dea, la Muzeul Național și Muzeul este de acord să ni le dea, altele sunt la Muzeul de Istorie de la Constanța și ei sunt de acord să ni le dea, pentru că suntem o secție a Muzeului, dar nu avem unde să le punem. Avem o sută de metri pătrați", spune cercetătorul Constantin Nicolae, care are în grijă Muzeul Carsium.
Situația total nesatisfăcătoare a Muzeului, care nu are cum să facă față importanței arheologice a zonei, contrastează radical cu bogăția sitului. În privința vestigiilor din perioada neolitică, la Hârșova se găsește unul din cele mai importante tell-uri (movilă ce ascunde o așezare preistorică) din Europa. Cercetătorul povestește: "În ’96 sau ’95, a venit BBC-ul să facă un film din Asia Mică până în mijlocul Dunării, pentru că numai aici sunt așezări preistorice mari. Din Ungaria încolo așezările preistorice aproape că nu se văd. Noi avem numai dintr-o locuință peste o sută de vase. Când a văzut britanicul tellul a căzut în genunchi. Am crezut că i s-a făcut rău sau ceva. Nu, rămăsese impresionat de ce a văzut. Pentru noi este ceva banal".
Din cauza problemelor de infrastructură și locație, însă, Muzeul Carsium nu beneficiază de turiștii aduși de croazierele care alimentează fluxul turistic al unor muzee din Constanța. "Din nefericire avem aproape un port în care vin nave în croazieră, în cadrul unor programe turistice, dar aceștia nu trec nici pe la noi și nu vizitează nici cetatea, care e foarte aproape de noi și e superbă. Turiștii aceștia nu ajung și la noi", spune Nicolae, dar fără resemnare.

Piatră arheologică pentru WC
În curând comorile arheologice din Hârșova vor beneficia de niște investiții, care chiar dacă nu sunt foarte mari, sunt absolut necesare: "Sperăm ca acest program să facă ceva. De exemplu să îngrădim obiectivul, pentru că nu poate fi lăsat așa. Cetatea este pe malul Dunării chiar în oraș. Deci nu este afară, e înconjurată de case. Acolo toți care au oi, vaci sau porci și găini le trimit la păscut. Cine are nevoie de piatră să-și facă coteț sau WC ia de acolo. Nu are cine să o păzească", se plânge cercetătorul.
În ce privește lucrările de cercetare arheologică, ele merg înainte cu mult entuziasm și dăruire, dar fără foarte multe resurse. "Am deschis și un șantier arheologic la cetate și lucrurile merg din ce în ce mai bine. De lucrat se lucrează foarte greu. Se fac săpături în straturi foarte adânci. Anul acesta am făcut cele mai importante descoperiri la cinci metri adâncime.
N-ai cum să lucrezi decât la târnăcop și la cazma, iar pământul îl scoți cu găleata.
Lucrăm cu oameni din oraș. Avem un parteneriat cu primăria, o convenție semnată, prin care eu mă angajez să fac ce vor ei pentru promovarea imaginii orașului, iar ei se angajează să îmi pună la dispoziție forță de muncă câteva luni pe șantier. Anul acesta am lucrat cinci luni, din iulie până în noiembrie. Sper și la anul să facem la fel", spune Constantin Nicolae.
Deși Muzeul Carsium este faimos pentru piesele sale din Epoca Pietrei, respectiv din neolitic, faptul că cercetarea se face în condiții "neolitice", nu este un lucru cu care arheologia românească să se poată lăuda.

Valorificarea turistică este amânată
Un alt punct nevralgic al cercetării arheologice hârșovene este starea fizică și legală a cetății. "Eu am susținut tot timpul să punem în valoare cetatea îngrijind-o, pentru că este total neîngrijită", spune Nicolae. "Nu vă ascund că cetatea de aici, ca și alte cetăți din altă parte a țării, nu are documente de proprietate. Neavând documente de proprietate nu poți să o introduci în programe europene, pentru că în aceste programe trebuie să te duci cu hârtia prin care faci dovada că ai ceva. Ministerul culturii a statuat că avem un monument istoric pe strada cutare, de aici până aici, dar nu este suficient. Trebuie să aibă un act de proprietate și nu au. Noi ne-am luptat, din nefericire, anii trecuți cu această problemă, dar nu am reușit nimic. Se pare că anul acesta reușim, nu știu din ce cauză. Pe ordinea de zi a ședinței consiliului local Hârșova în zilele acestea se află un punct special prin care autoritățile locale preiau în proprietate cetatea de la Hârșova. Urmează să se facă încadastrarea și intabularea".
Din cauza nebuloasei în ce privește statutul Cetății, nu au putut fi accesate fonduri europene pentru lucrări de amenajare: "Vroiam să participăm cu cetatea Hârșova la un proiect de 25 de milioane de euro. Știți cum se potrivea cetatea aceasta la un astfel de proiect? Ca o mănușă. Nici unul din siturile noastre istorice nu ar fi oferit condiții mai bune, decât Hârșova. Era vorba de valorificare turistică, de infrastructură, iluminat și lucruri de genul acesta, dar m-am lovit de chestia aceasta. Nu exista act de proprietate pentru cetate și nu s-a putut face nimic. Că mi-a părut rău e puțin spus" a declarat Constantin Nicolae cu regret.